Reacția caricaturistului Aurel Miclea – miau007 – după atacul armat de la Charlie Hebdo: Un zâmbet nu merită un glonț

Un zâmbet aflat în ținta unei arme – este prima caricatură care i-a venit în minte lui Aurel Miclea, imediat ce a aflat de tragedia din capitala franceză. Artist grafic și caricaturist, tânărul în vârstă de 36 de ani, ce semnează sub pseudonimul „miau007″, a ținut să-și arate compasiunea într-un mod propriu.

„M-am solidarizat cu libertatea de exprimare! Nu mi-am pus pe Facebook fotografia cu mesajul «Je Suis Charlie», ci o caricatură pe care am făcut-o ieri. A fost prima idee care mi-a venit în minte când am văzut știrile și cred că e cea mai reprezentativă”, a explicat el pentru gândul.

„E un fel de rezumat: orice fel de zâmbet ar fi, fie că e mai inteligent, fie că e mai popular sau mai neinteligent, nu merită un glonț, nu merită să fie o țintă. (…) Nu există limite de exprimare decât atunci când rănești oameni sau încalci legea. Dacă pe mine mă deranjează o caricatură sau o opinie, nu îmi convine sau mă enervează, asta nu înseamnă că scot bâta de baseball sau pușca. Eventual, fac și eu o caricatură sau scriu câteva rânduri prin care să-mi exprim dezacordul. E inacceptabil ca cineva să fie ucis pentru că a făcut niște desene, indiferent despre ce ar fi fost ele. Nu trebuia să moară cineva pentru asta”, a mai spus Aurel Miclea.

FLASH NEWS Trump susține că Zelenski a fost de acord să „o ia mai ușor” cu atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești

13:21

REACȚIE Crin Antonescu, atac fără precedent la Siegfried Mureșan: ”O rușine maximă pentru România. Ultima rușine pentru PNL”

13:16

FOTO: Aurel Miclea//miau007

Spune toate astea, deși nu era neapărat un fan al săptămânalului francez. Unele dintre caricaturile din paginile Charlie Hebdo i s-au părut de multe ori „abrupte”, diferite de stilul său de lucru, mai degrabă „rezervat”: „Nu urmăream publicația în mod specific, dar știam de caricaturile unora dintre ei. Am descoperit mai multe decât știam deja și în decursul zilei de ieri, când m-am uitat pe paginile lor”, a povestit Aurel.

„Sincer, nu sunt caricaturi pe gustul meu, în sensul că mi se par foarte abrupte unele dintre ele. Asta nu înseamnă, bineînțeles, că meritau împușcați pentru asta sau că libertatea presei trebuie restrânsă. Doar că nu cred că în România ar fi prins multe din acele caricaturi.  Eu sunt rezervat cu caricaturile. Nu îmi place să înjur în caricaturi, nu îmi place să folosesc umor – cum îl numesc eu – de la brâu în jos. Îmi place să fiu cât de cât decent . Dar, repet, e vorba doar tipul de umor pe care îl practic eu. Personal, am limite: structura morală, interioară… Mă consider creștin și de aceea nu o să fac glume despre lucrurile pe care le cred. În același timp, trebuie să fii atent și cum fa ci glume față de credința altora. Până la urmă, principiul acela al libertății – libertatea merge până în punctul în care încalcă libertatea altuia – mi se pare un principiu valid și de bun simț, generalist, bineînțeles. Acum totuși, nu pot impune același lucru tuturor”, a adăugat el.

FOTO: Aurel Miclea//miau007

Exagerau jurnaliștii de la Charlie Hebdo? Aurel Miclea cred că da. În ceea ce-l privește ar fi ales mai degrabă o cale de mijloc, spune el.

„Exagerau, e adevărat, dar există și publicitate negativă. Dacă vrei să faci vânzare la o publicație, la un site, la orice, trebuie să fii agresiv, scabros, să înjuri cât mai tare, fiindcă lumea o să cumpere măcar din curiozitate dacă nu din alt motiv. Totuși, mi se pare că trebuie să fii echilibrat. Eu aș fi optat pentru echilibru. Dar nu sunt eu în cauză. Sunt limitele bunului simț și ale unor chestii pe care ți le impui”, a afirmat caricaturistul.

„Dar e clar că aici vorbim despre niște indivizi care nu au nici simțul umorului, nici reperele morale ale Occidentului și nici dreapta măsură de a judeca sau a percepe umorul de un fel sau de altul. Și atunci aici cred că intervine și înțelepciunea sau dramul de toleranță pe care trebuie să-l arăți unor oameni care sunt mai jos decât tine, să spunem… Așa văd eu lucrurile: dacă vezi pe cineva mai slab cu duhul, care nu înțelege, nu are rost să-i faci glume la nesfârșit despre chestia asta. Dar este o opțiune personală”, a completat el.

FOTO: Aurel Miclea//miau007

„Ce mă preocupă pe mine este unde se va opri bulgărele acesta de zăpadă, care a început să se rostogolească și tot continuă să o facă. Chiar nu știu…”, mărturisește Aurel Miclea atunci când vine vorba despre cursul evenimentelor viitoare. Cert este că, în opinia sa, răspunsul la un act de o asemenea cruzime nu trebuie să fie unul la fel de dur. Dimpotrivă.

„Pare să fie un 11 septembrie european. Deja am văzut că în Franța au fost și incidente, au aruncat cu grenade în curțile unor moschei… Nu cred că este cea mai bună idee. Cred că totuși calmul și sângele rece, gândirea limpede, ajută mult mai mult decât hazardarea și amplificarea unor stări… Răspunsul nu trebui să fie unul agresiv, din punctul meu de vedere”, crede caricaturistul.

Cum a apărut „miau007″

Aurel Miclea a început să cocheteze mai serios cu caricatura în urmă cu doi ani, când a primit o propunere de colaborare din partea revistei Kamikaze. Desena însă și până atunci: a urmat, timp de șase ani, cursurile Școlii de Arte din Reșița, a avut expoziții în România și în străinătate. În 2013 s-a surprins însă pe sine.

„Caricatură la modul serios și organizat fac de doi ani de zile. La invitația celor de la Kamikaze am început să public din 2013, săptămânal”, își amintește el. „Nu credeam că am potențialul acesta… Mai făceam glume, mai desenam din când în când și caricaturi pe care le postam pe rețelele de socializare sau pe care le dăruiam prietenilor, dar nu mă credeam în stare să desenez caricaturi săptămânal. Se pare, deci, că ei sunt «de vină» pentru descoperirea potențialului meu… Și chiar a început să îmi placă și mă bucur să văd că primesc feedback de la oameni, că sunt încurajat, că sunt persoane care-mi spună că își încep ziua altfel la birou atunci când văd o caricatură de-ale mele„, povestește Aurel.

Moștenește, crede el, talentul mamei sale: „Chestia artistică, plastică, e din familie. Cred că este o genă a mamei mele, care era vitrinier decorator. Nu știu câți mai știu azi ce înseamnă asta. Era un fel de designer pentru vitrinele socialiste, unde, în lipsă de alimente sau altceva ce ar fi trebuit să fie în vitrină desena, realizat tot felul de chestii… foarte interesant!”.

Chiar și așa, caricatura nu-i ocupă tot timpul.

„Sunt artist specializat pe pictură și grafică. Lucrez de vreo 16 ani la o fundație nonprofit, unde mă ocup de grafică, de coperte și așa mai departe. Caricatura este un domeniu destul de greu și, și mai dificil este să trăiești din caricatură, mai ales în România„, a mai spus Aurel Miclea în cele din urmă.