Riscul la care sunt expuși copiii care se uită prea mult la televizor

La sfârșitul unei zile foarte aglomerate, pentru mulți părinți este foarte ușor să ia copilul și să îl așeze pe o canapea în fața televizorului, pentru a-l ține ocupat, dar oamenii de știință avertizează că astfel ajută la inducerea unui obicei care îi va urmări pe micuți pe toată durata vieții.

Studiul efectuat de cercetători din Marea Britanie, cu o durată de 30 de ani, bazat pe informațiile obținute de la 6.000 de participanți, arată că modalitatea de petrecere a timpului liber în perioada copilăriei poate influența sănătatea individului timp de decenii, în perioada maturității. Astfel, copiii care petrec mult timp în fața televizorului vor deveni, cel mai probabil, adulți sedentari, lipsa de mișcare având implicații negative asupra sănătății lor.

Oamenii de știință de la University College din Londra, care au realizat studiul, îi avertizează pe părinți să țină seama de concluziile cercetării și să își încurajeze copiii să aibă un stil de viață mai activ.

REACȚIE Vicepreședintele ANCOM, Pavel Popescu, îi acuză pe ”noii idioți utili ai Rusiei”: „Nu l-au dat americanii jos pe Bolojan. Deși o merita din plin”

08:51

FLASH NEWS Proteste de amploare în Germania: 175.000 de oameni, în stradă împotriva reformelor lui Merz. Avertismentul sindicatelor: în joc sunt pensiile, locurile de muncă și beneficiile sociale

08:44

„(Descoperirile, n.r.) au implicații serioase în ceea ce privește practica și programele de sănătate publică. Cercetarea sugerează că intervențiile necesare pentru reducerea timpului petrecut în fața televizorului trebuie să fie țintite asupra copiilor și a părinților lor. Astfel de inițiative ar putea nu numai să-i ajute pe copiii din prezent, ci și să reducă timpul petrecut în fața ecranului în cazul generațiilor viitoare. Acest lucru ar aduce foarte multe beneficii, studiul arătând că privitul la televizor este asociat cu alte comportamente cu risc legat de sănătate, cum ar fi consumul de alimente cu conținut energetic foarte ridicat și fumatul”, a declarat profesorul Mark Hamer, expert în sănătate publică.

„Privitul la televizor pe perioade lungi de timp este legat de riscul de îmbolnăvire de diabet de tipyl II și maladii cardiovasculare”, a mai precizat Mark Hamer.

Studiul s-a bazat pe informațiile obținute în cadrul programului „1970 British Cohort Study”, care conține o cantitate uriașă de date colectate de la mii de persoane născute în aceeași săptămână în 1970.

În 1980, când participanții aveau vârsta de zece ani, cercetătorii au realizat un set de interviuri referitor la starea lor de sănătate și obiceiurile de petrecere a timpului liber.

Printre întrebările puse s-a numărat și cea referitoare la timpul petrecut în fața televizorului, iar respondenții aveau trei opțiuni de răspuns: „niciodată”, „uneori” și „des”.

Oamenii de știință au revenit cu întrebări și în 2012, când participanții la studiu aveau vârsta de 42 de ani, și i-au chestionat din nou referitor la stilul de viață, printre răspunsurile date fiind și cel legat de numărul de ore petrecute săptămânal în fața televizorului. Savanții au descoperit că obiceiurile din copilărie se mențin și în timpul vieții adulte.

Potrivit studiului, 83% dintre participanții care petreceau mai mult de trei ore zilnic în fața televizorului la vârsta de 42 de ani urmăriseră „des” emisiuni TV la vârsta de 10 ani.

De asemenea, adulții care urmăreau programe TV cel puțin trei ore zilnic aveau o stare de sănătate slabă sau chiar proastă, cei mai mulți fiind supraponderali sau chiar obezi. În plus, cei mai mulți au raportat că tații lor fuseseră supraponderali.

Cercetătorii, al căror studiu va fi prezentat luni, la conferința organizată de Centre for Longitudinal Study, au declarat: „După știința noatră, acesta este primul studiu care investighează legăturile obiceiului de a sta în fața televizorului în copilărie cu viața de adult, în cazul unui grup reprezentativ de persoane născute în aceeași perioadă. Intervențiile privind reducerea timpului de urmărire pasivă a programelor de televiziune ar trebui să fie țintite atât asupra copiilor, cât și asupra părinților. Dacă vom interveni acum atât în cazul copiilor, cât și al părinților, am avea o strategie de succes în ceea ce privește reducerea timpului petrecut în fața ecranului de generațiile viitoare. Intervențiile posibile ar putea ținti «timpul petrecut cu familia» și ar putea încerca să înlocuiască urmăritul pasiv cu activități care pot include utilizarea ecranului în mod activ, cum ar fi unele jocuri video, sau cu activități în aer liber, care încurajează mișcarea”.