Cercetătorii ar putea aduce în curând la viață mamuții lânoși

O altă echipă, alcătuită din savanți americani, încearcă deja să studieze caracteristicile acestui animal, inserând gene de mamut lânos în celule stem recoltate de la elefanți.

Ei vor să identifice prin acest studiu elementele care îi diferențiază pe mamuți de „rudele” lor din epoca modernă și să afle felul în care capacitatea de adaptare a acestor animale le-a ajutat să supraviețuiască în timpul erelor glaciare.

Noul studiu despre secvențierea completă a genomului de mamut lânos a fost publicat în Journal Current Biology.

Profesorul Love Dalen, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm, spune că publicarea primei secvențieri complete a ADN-ului de mamut lânos ar putea să îi ajute pe cercetătorii care încearcă să readucă la viață aceste viețuitoare.

SOCIAL Pensii mai mari pentru românii care au lucrat înainte de 2001. Cine beneficiază și cât poate primi în plus

21:30

CONTROVERSĂ Haos la alegerile din Zambia. Numărarea voturilor a fost suspendată temporar din cauza violențelor și a furtului buletinelor de vot deja ștampilate

21:02

„Ar fi foarte amuzant, în principiu, să vezi un pui de mamut viu, să vezi cum se comportă și cum se mișcă”, a spus cercetătorul suedez.

Cu toate acestea, el nu dorește ca studiul pe care l-a realizat să fie utilizat în acest scop.

„Mi se pare că o astfel de încercare ar putea aduce suferință pentru femelele de elefant și, de asemenea, nu ar fi un proiect justificabil din punct de vedere etic”, a spus acesta.

Profesorul Dalen și ceilalți cercetători din echipa pe care a coordonat-o afirmă cu tărie că nu încearcă să readucă mamuții la viață. Dar Long Now Foundation, o organizație cu sediul la San Francisco, afirmă că tocmai acesta a fost scopul echipei internaționale de savanți.

Pe site-ul ei, fundația spune că obiectivul suprem al acelei echipe este de a produce noi mamuți, care să fie capabili să repopuleze zone vaste din tundra și pădurile boreale din Eurasia și America de Nord.

„Scopul nu este de a produce copii perfecte ale mamuților lânoși dispăruți, ci de a se concentra pe adaptările realizate de mamuți de care elefanții asiatici au nevoie pentru a putea să trăiască în climatul rece al tundrei”, afirmă Long Now Foundation.

Fundația sprijină o echipă de savanți de la Universitatea Harvard care utilizează tehnici de inginerie genetică pentru a insera gene de mamut în celule vii de elefant.

Până acum, fundația spune că a introdus gene de mamut, asociate cu producția de sânge, grăsime și păr, în celule sușă de elefant, cu scopul de a studia efectele pe care le au acele gene.

Oamenii de știință speră să producă hematii de mamut pentru a cunoaște cantitatea de oxigen pe care acestea o transportau și pentru a afla mai multe detalii despre fiziologia acestor animale. Teste similare, spun aceiași savanți, vor putea fi făcute pentru a studia felul în care creșteau depozitele de grăsime și firele de păr ale acestor animale dispărute de pe Terra.

Obiectivul declarat al Long Now Foundation este de a insera material genetic de mamut, creat pe cale sintetică, în interiorul unui ovul de elefant, care va fi plasat apoi în organismul unei femele de elefant, care trăiește într-o grădină zoologică. Presa internațională afirmă că acest experiment ar putea debuta până în anul 2018.

Cu toate acestea, mulți experți consideră că există numeroase obstacole în crearea unor mamuți prin această metodă. Printre ei se află și profesorul Beth Shapiro, de la Universitatea California din Santa Cruz, care a scris o carte, intitulată „How to Clone a Mammoth”.

„Există o diferență uriașă între a obține o celulă vie într-o eprubetă de laborator, al cărei genom conține câteva modificări, și a obține un animal viu care să semene puțin cu mamuții”, a declarat Beth Shapiro.

„Ar trebui să folosim acea celulă pentru a crea un embrion, să introducem embrionul într-o mamă-purtătoare, să obținem o sarcină viabilă și să sperăm că sarcina va fi dusă cu succes la termen”, a adăugat cercetătoarea americană.

Profesorul Shapiro se opune, de asemenea, unui concept cunoscut sub denumirea de „de-extincție a mamuților”.

„Elefanții nu se descurcă prea bine în captivitate, întâmpină dificultăți mari în ceea ce privește reproducerea asistată și, în plus, ar trebui să li se permită să se înmulțească pentru a naște pui de elefanți veritabili. În al doilea rând, elefanții sunt viețuitoare cu o viață socială foarte bogată și nu există niciun motiv să bănuim că mamuții nu erau la fel. Dacă s-ar obține un pui de mamut, acesta ar fi singur pe lume. El nu ar putea fi eliberat în sălbăticia din Arctica până când acolo nu vor exista mai multe animale ca el. Până când nu vom putea să obținem mamuți fără să folosim elefanți, după părerea mea, această chestiune va rămâne incorectă din punct de vedere etic”, a adăugat ea.

Sursă: YouTube

Profesorul Dalen și colegii lui au secvențiat genomul de mamut lânos pentru a afla mai multe detalii despre felul în care aceste viețuitoare au dispărut de pe Terra. Ultimele exemplare de mamut lânos au trăit până în urmă cu 4.000 de ani pe Insula Wrangler din zona arctică a Rusiei.

Savanții au comparat ADN-ul extras de la unul dintre ultimele exemplare de mamut lânos de pe Terra cu ADN-ul extras de la un mamut care a trăit în urmă cu 45.000 de ani, într-o perioadă în care aceste animale erau o prezență comună pe planeta noastră.

Studiul a arătat că populația de mamuți de pe Insula Wrangel era atât de redusă, încât animalele au devenit consangvinizate în ultimii 5.000 de ani ai existenței lor. Profesorul Dalen nu poate să afirme însă cu tărie că acea consangvinizare a reprezentat cauza care a dus la dispariția turmei, deoarece consangvinizarea nu are întotdeauna un efect negativ, considerând totuși că studiul său a întărit această teorie.

„Atunci când analizăm animalele moderne știm deja că cele mai multe dintre ele care au fost consangvinizate au avut de suferit din această cauză. Așadar, noi credem că acea consangvinizare a avut anumite efecte negative”, a spus cercetătorul suedez.

Datele genetice au arătat, totodată, că a existat o altă scădere dramatică a populației de mamuți în urmă cu 300.000 de ani.

„Am fost foarte surprinși de acest lucru. Se pare că atunci a existat o «subțiere» spectaculoasă a efectivelor de mamuți. S-a produs înainte ca omul modern să ajungă în regiune și nu suntem siguri în legătură cu faptul care a cauzat-o. O posibilă explicație ar fi producerea unei modificări în clima planetei”, a spus savantul suedez.