A fost descoperită cea mai veche fosilă a unei țestoase. Cercetătorilor nu le-a venit să creadă din ce perioadă provine

Fosila de țestoasă din specia Desmatochelys padillai, specie dispărută, a fost descoperită la Villa de Leyva, Colombia și precede cu 25 de milioane de ani cea mai veche fosilă de țestoasă marină cunoscută până în prezent, un exemplar din specia Santanachelys gaffneyi ce a fost descoperit în Brazilia.

Specimenul de țestoasă Desmatochelys padillai a fost descoperit de o femeie pasionată de paleontologie, Mary Luz Parra, și de cei doi frați ai săi în 2007. Fosila a fost analizată de Edwin Cadena, cercetător la Senckenberg Research Institute și de James Parham, profesor la California State University, Fullerton. Cei doi au ajuns la concluzia că este cea mai veche fosilă a unei țestoase marine, datând din Cretacic, perioadă cuprinsă între acum 145,5 milioane de ani și acum 65,5 milioane de ani.

„Ceea ce este foarte interesant la această țestoasă este că este foarte veche dar nu este tocmai primitivă”, a explicat Parham pentru Live Science. Deși acest specimen a trăit în urmă cu 120 de milioane de ani, nu arată ca o țestoasă dintr-o specie primitivă, aflată la începutul drumului evolutiv, fiind în schimb „extrem de specializată”. Acest lucru sugerează că ar putea exista și fosile mai vechi ale unor țestoase marine mai primitive.

ENERGIE Grupul 4 Rovinari va fi repornit. S-au adus specialiști de la pensie pentru a repune în funcțiune termocentrala

11:56

REACȚIE Fifor îl ironizează pe Bolojan după scăderea inflației: Din „victorie” în „victorie”, până la falimentul României

11:43

O altă implicație a acestei descoperiri este că țestoasele marine ar fi putut evolua de mai multe ori în cursul istoriei. Dacă ținem cont de faptul că D. padillai este o specie atât de veche dar nu prezintă trăsături primitive, ar putea însemna că nu are nicio legătură evolutivă cu țestoasele moderne, ci ar fi putut trece printr-un proces evolutiv prin care s-a adaptat la viața marină, iar celelalte țestoase marine ar fi putut să evolueze în mod similar însă dintr-un strămoș diferit, conform celor doi oameni de știință.

James Parham recunoaște că nu toți specialiștii în zoologie sunt de acord că ar fi putut exista mai multe cursuri evolutive diferite care ar fi dus la aceleași rezultate, însă a precizat că această teorie nu este cu totul surprinzătoare pentru că mai există cazuri de mamifere, reptile și de alte animale care au evoluat separat de mai multe ori de-a lungul istoriei, rezultând o mare varietate de animale marine.

Spre exemplu, în ceea ce privește mamiferele au existat numeroase cursuri evolutive diferite care au dus la adaptarea la mediul acvatic a unor animale precum focile sau delfinii care au strămoși diferiți.

Pentru a determina vârsta acestor fosile de țestoasă marină cercetătorii au examinat amoniții (moluște cefalopode) conservate în rocile și sedimentele din jurul țestoasei. Amoniții erau foarte răspândiți în Cretacic și pot fi folosiți pentru a determina vârsta sedimentelor în care a fost descoperită fosila țestoasei, conform lui Parham.

Studiul celor doi paleontologi a fost publicat în ultimul număr al revistei PaleoBios.

Recent, niște cercetători de la Institutul Tehnologic din New York au anunțat descoperirea unei „șopârle ciudate care parcă a înghițit un disc de Frisbee”, Eunotosaurus africanus, care s-a dovedit a fi cea mai veche specie de broaște țestoase cunoscută. E. africanus a trăit în sudul Africii în urmă cu aproximativ 260 de milioane de ani, avea lungimea corpului de aproximativ 30 de centimetri, iar cutia toracică era formată din coaste foarte late și aplatizate care îi confereau un aspect turtit și rotunjit, apropiat de cel al țestoaselor din prezent. Exemplarele din această specie prezentau un amestec de trăsături specifice reptilelor, dar și trăsături care aveau, de-a lungul milioanelor de ani de evoluție, să se transforme în caracteristici ale broaștelor țestoase. Ulterior pe drumul evolutiv aceste animale și-au pierdut dinții și și-au dezvoltat carapacea, scrie Agerpres.