Einstein a fost contrazis: experimentul care schimbă teoria celui mai cunoscut savant din istorie

Descoperirea reprezintă încă o lovitură dată unuia dintre principiile de bază ale modelului standard din fizică, cunoscut sub numele de „principiul de localitate”, conform căruia un obiect este direct influențat de mediul din vecinătatea sa imediată, informează site-ul cotidianului american The New York Times.

Studiul cercetătorilor olandezi, publicat, miercuri, în revista Nature, întărește și mai mult o teorie pe care Albert Einstein a respins-o în mod public, în epocă. Celebrul savant a spus că teoria cuantică avea nevoie să dovedească „o acțiune fantomatică la distanță” și a refuzat să accepte noțiunea că Universul ar putea să se comporte într-un fel atât de ciudat și, aparent, întâmplător.

În special, Einstein a ironizat ideea că două particule separate ar putea fi „încâlcite” atât de mult, complet, încât simpla măsurare a unei particule ar influența-o instantaneu pe cealaltă, indiferent de distanța care le separă.

Albert Einstein a fost profund nemulțumit de „incertitudinea” introdusă de teoria cuantică și a spus că implicațiile acesteia seamănă cu „a-i cere lui Dumnezeu să dea cu zarul”.

Dar, începând din anii 1970, o serie de experimente de mare precizie realizate de echipe diferite de fizicieni au generat tot mai multe dubii – explicații alternative cunoscute sub numele de „loopholes” („ambiguități”, „chichițe”, „portițe de scăpare”, n.r.) – în ceea ce privește posibilitatea ca două particule anterior „încâlcite”, chiar dacă ajung să fie separate de întregul Univers, să poată să interacționeze instantaneu.

Noul experiment, realizat de un grup de savanți care au fost coordonați de Ronald Hanson, profesor de fizică la Institutul de Nanoștiințe Kavli, asociat Universității Delft, la care au participat și savanți din Spania și Marea Britanie, reprezintă cea mai puternică dovadă găsită până în prezent care sprijină principiile fundamentale ale teoriei mecanicii cuantice despre existența unui univers bizar, creat dintr-o „țesătură” de particule subatomice, în care materia nu se formează până când este observată și timpul se scurge atât înapoi, cât și înainte.

Cercetătorii olandezi au descris experimentul lor ca pe un „test Bell lipsit de ambiguități”, referindu-se la un experiment propus în 1964 de fizicianul John Stewart Bell pentru a dovedi că „acțiunea fantomatică la distanță” este reală.

Potrivit savanților olandezi, ei au eliminat toate acele posibile variabile ascunse care ar putea să ofere o explicație pentru reacția la distanță bazată pe legile fizicii clasice.

Cercetătorii de la Universitatea Delft au reușit să pună în legătură doi electroni, separați de o distanță de 1,3 kilometri, care au schimbat apoi informații între ei. Fizicienii folosesc termenul „entanglement” („rețea”, „încâlcire a firelor”, n.r.) pentru a se referi la o pereche de particule care au fost generate într-o asemenea manieră încât nu pot fi descrise independent. Savanții au plasat două diamante în două locuri din colțuri opuse ale campusului Universității Delft, separate de o distanță de 1,3 kilometri.

Fiecare diamant a conținut o trapă minusculă pentru electroni unici, care dețin o proprietate magnetică, denumită „spin”. Pulsuri de microunde și energie laser sunt apoi utilizate pentru a conecta și pentru a măsura „spinul” electronilor.

Distanța – măsurată de detectoare amplasate în colțuri opuse ale campusului – a asigurat faptul că nu s-a realizat niciun schimb de informații (între cei doi electroni) prin mijloace confidențiale în perioada de timp în care erau efectuate măsurători.

Potrivit mecanicii cuantice, particulele nu capătă proprietăți formale până când nu sunt măsurate sau observate într-un anumit fel. Până atunci, ele pot să existe, simultan, într-unul sau mai multe locuri deodată. Odată măsurate, ele pătrund totuși într-o realitate clasică, existând într-un singur loc.

Dincolo de rezultatele imediate, fizicienii consideră că experimentul din Olanda reprezintă un pas major ce a fost făcut în vederea unei mai bune înțelegeri a universului miniatural, considerat multă vreme o „provincie periferică” a disciplinei de studii numită fizică. Mecanica cuantică a avut deja un impact uriaș asupra industriei și tehnologiilor moderne. De exemplu, ea reprezintă fundamentul pe care au fost create computerele moderne și laserele.