Un român, prieten cu unul dintre teroriștii din Paris, povestește cum s-a transformat acesta: „Sunteți niște necredincioși! Țigani de rahat, români de rahat!”

Aron a povestit jurnaliștilor belgieni cum, cu doar câteva zile înainte de atentate, Brahim Abdeslam ar fi început să-l insulte fără motiv, comportamentul său schimbându-se radical. „Dintr-odată mi-a spus: sunteți niște necredincioși! Țigani de rahat, români de rahat!”, afirmă bărbatul.

„Apoi a venit la mine, m-a strâns în brațe, m-a pupat și mi-a spus că-i pare rău că mi-a vorbit așa. Apoi m-a îndemnat să plec acasă. Eu i-am răspuns: Brahim, ăsta nu ești tu!”, povestește Aron. Acesta i-ar fi spus că nu-l mai recunoaște, că nu este aceeași persoană pe care el o știa, iar teroristul și-ar fi cerut scuze, replicând că nu știe ce s-a întâmplat cu el și că nu este o persoană rea.

Mai mult, sub pretextul unui voiaj urgent în Maroc, aflați pe terasa unei cafenele, Brahim Abdeslam i-ar fi dat românului o fiolă de parfum pe care să o păstreze drept amintire din partea sa. „Mi-a spus să iau parfumul și să-l păstrez toată viața, ca o amintire din partea lui. În acel moment n-am înțeles la ce se referă”, adaugă românul. 

AFACERI Marius Spiridon, Createrra, la conferința „Made in Romania”: „Un brand de țară ar trebui să ne aducă împreună”

17:47

VIDEO EXCLUSIV Buftea își conturează proiectul de dezvoltare: infrastructură, mobilitate și investiții pentru o comunitate în creștere

17:46

Și astăzi, Aron își amintește această scenă premonitorie. Bărbatul mai are în minte și imaginea unei zile în care, aflați la muncă pentru a renova o cafenea, Brahim s-a întâlnit cu alte trei persoane de origine arabă. O parte a conversației între cei patru s-a purtat și în limba franceză, iar Aron susține că a înțeles cum Abdeslam era presat să „continue ceea ce a început”.

Această apropiere de Brahim Abdeslam l-a transformat în suspect, într-o oarecare măsură, și pe Aron, astfel că acesta a fost printre primele persoane percheziționate după identificarea teroriștilor. Românul spune că nu își explică nici astăzi cum a fost posibilă radicalizarea atât de rapidă a colegului său de muncă.