Un român, prieten cu unul dintre teroriștii din Paris, povestește cum s-a transformat acesta: „Sunteți niște necredincioși! Țigani de rahat, români de rahat!”

Aron a povestit jurnaliștilor belgieni cum, cu doar câteva zile înainte de atentate, Brahim Abdeslam ar fi început să-l insulte fără motiv, comportamentul său schimbându-se radical. „Dintr-odată mi-a spus: sunteți niște necredincioși! Țigani de rahat, români de rahat!”, afirmă bărbatul.

„Apoi a venit la mine, m-a strâns în brațe, m-a pupat și mi-a spus că-i pare rău că mi-a vorbit așa. Apoi m-a îndemnat să plec acasă. Eu i-am răspuns: Brahim, ăsta nu ești tu!”, povestește Aron. Acesta i-ar fi spus că nu-l mai recunoaște, că nu este aceeași persoană pe care el o știa, iar teroristul și-ar fi cerut scuze, replicând că nu știe ce s-a întâmplat cu el și că nu este o persoană rea.

Mai mult, sub pretextul unui voiaj urgent în Maroc, aflați pe terasa unei cafenele, Brahim Abdeslam i-ar fi dat românului o fiolă de parfum pe care să o păstreze drept amintire din partea sa. „Mi-a spus să iau parfumul și să-l păstrez toată viața, ca o amintire din partea lui. În acel moment n-am înțeles la ce se referă”, adaugă românul. 

FLASH NEWS Acuzații de „neglijență deliberată” la un proiect nuclear Rosatom din Egipt. Unda de șoc poate afecta centrala Paks II din Ungaria

10:50

ULTIMA ORĂ Ilie Bolojan reacționează după întâlnirea cu Simina Tănăsescu, șefa CCR: „Se face din țânțar armăsar”

10:41

Și astăzi, Aron își amintește această scenă premonitorie. Bărbatul mai are în minte și imaginea unei zile în care, aflați la muncă pentru a renova o cafenea, Brahim s-a întâlnit cu alte trei persoane de origine arabă. O parte a conversației între cei patru s-a purtat și în limba franceză, iar Aron susține că a înțeles cum Abdeslam era presat să „continue ceea ce a început”.

Această apropiere de Brahim Abdeslam l-a transformat în suspect, într-o oarecare măsură, și pe Aron, astfel că acesta a fost printre primele persoane percheziționate după identificarea teroriștilor. Românul spune că nu își explică nici astăzi cum a fost posibilă radicalizarea atât de rapidă a colegului său de muncă.