Actorii încep să dispară din industria filmului. Cum se explică aceată ciudată tendință de la Hollywood

Deadpool, care până în prezent a generat venituri de peste 500 de milioane de dolari, este un blockbuster atipic, interzis celor sub 18 ani din cauza limbajului obscen și a scenelor de o violență dusă la extrem. Filmul se încadrează însă perfect într-o altă categorie care începe să dicteze, tot mai mult, direcția în care merg banii de la Hollywood: producții care nu se bazează pe puterea starurilor pentru a umple sălile de cinema.

În contrast, două filme recent lansate și promovate prin imaginea actorilor principali nu au reușit nici măcar să aducă venituri care să acopere bugetul de producție: Joy, cu Jennifer Lawrence, și Concussion, cu Will Smith.

RĂZBOI Netanyahu anunță staționarea permanentă a trupelor israeliene în sudul Libanului până când Hezbollah nu va mai reprezenta o amenințare pentru Israel

23:54

SPORT Doliu la UTA Arad. Radu Mărginean a murit. Fostul fotbalist avea 43 de ani

23:53

Bugetele de sute de milioane de dolari nu fac decât să mascheze incapacitatea studiourilor de a găsi scenarii realiste, cu actori fără măști, care să aducă oamenii în sălile de cinematograf.

Și, totuși, industria cinematografică pare a fi într-o stare excelentă: veniturile pe continentul nord-american au crescut cu 6,3% în 2015, atingând pragul istoric de 11 miliarde. Dacă se pune la socoteală și China, unde creșterea anuală a fost de aproape 50%, rezultă o creștere la nivel global de 4%, până la 38 de miliarde dolari.

Dar această creștere generală nu se datorează unor nume mari, precum Tom Cruise sau Leonardo DiCaprio, ci mai degrabă efectelor speciale din ce în ce mai reușite. Francize precum Fast and Furious, Avengers, The Hunger Games, James Bond sau Star Wars conduc un grup de 14 filme care au generat fiecare, anul trecut, venituri de peste 500 de milioane de dolari.

În 2006, doar 5 filme reușeau o asemenea performanță. Astfel de producții reprezintă mai degrabă șansa de a crea o vedetă decât de a fi transformate în succes de un nume mare.

„Nu vrei să ai un nume mare într-o astfel de franciză”, explică un producător. „Filmele vor avea oricum succes, așa că nu ai niciun motiv să-i plătești mai mult pentru actori. Jennifer Lawrence nu era Jennifer Lawrence înainte să joace în Hunger Games”.

Dar producătorii de la Hollywood iubesc vedetele, așa că vor mai oferi, ocazional, roluri importante unor actori care poate nu se află în cea mai bună perioadă a carierei. Este și un fel de plasă de siguranță: dacă filmul nu va avea succes, ei pot spune că au făcut tot ce a ținut de ei, iar asta include aducerea unui nume mare în proiect.

Înaintea bărbaților, femeile au simțit efectele unei astfel de politici. Conservatorismul (exprimat de nenumărate ori la Hollywood) se traduce, mai simplu, într-o listă lungă de roluri pentru bărbații care s-au bucurat deja de un anumit grad de succes și o listă scurtă de roluri pentru restul actorilor.

Cum ar fi dacă Bradley Cooper (41 de ani) ar primi numai roluri de partener mai în vârstă al unui tânăr actor sau dacă Leonardo DiCaprio (tot 41 de ani ) ar figura pe lista unui blockbuster de vară, alături de Scarlett Johansson, în rolul tatălui. Toate aceste scenarii par aberante, dar ele reflectă perfect ceea ce se întâmplă în cazul actrițelor trecute de o anumită vârstă, în general cea de 35 de ani.

La începutul anului trecut, Maggie Gylenhaal (37 de ani la momentul respectiv) a povestit că un regizor i-a spus că e prea bătrână pentru a juca iubita unui bărbat de 55 de ani. Până și Meryl Streep, cu ilustra sa carieră, se confruntă ocazional cu astfel de probleme.

În cadrul unui interviu acordat celor de la People, ea a recunoscut că la vârsta de 40 de ani i s-au oferit trei roluri de vrăjitoare.

„Nu mi s-a oferit niciun rol într-un film de dragoste sau într-un film de aventuri. Mi s-au oferit roluri de vrăjitoare pentru că eram deja bătrână la 40 de ani”, a declarat aceasta.

Poate cel mai relevant studiu în această direcție este cel realizat în 2013 de Vulture, care a ajuns la concluzia că personajele principale masculine nu îmbătrânesc, în vreme ce partenerele lor sunt lovite din plin de trecerea timpului. Autorii au analizat cei mai importanți 10 actori și cele mai cunoscute filme ale lor, comparând diferența de vârstă dintre aceștia și partenerele lor de pe marele ecran. Concluzia a fost următoarea: chiar dacă interpreții ajungeau la 40, 50 sau 60 de ani, actrițele aveau întodeauna vârste cuprinse între 35 și 40 de ani.

Nici media nu mai pare a fi atrasă de puterea vedetelor feminine, după cum remarcă Jess Cagle, editor-șef al Entertainment Weekly.

„Era o vreme când starurile de cinema reprezentau standardul de aur pentru o copertă. Acum lucrurile s-au schimbat”, a afirmat Jess Cagle.