Doi miniștri din Norvegia: Cazul Bodnariu, o campanie împotriva țării noastre

„Un caz de protecția copilului referitor la o familie norvegiano-română se află în mijlocul unei escaladante campanii internaționale împotriva Norvegiei”, se arată într-un articol scris de doi miniștri norvegieni, remis joi agenției MEDIAFAX.

Solveig Horne, ministrul norvegian al Copiilor și Egalității, și Elisabeth Aspaker, ministrul norvegian al Afacerilor UE și SEE, au explicat în articol cum funcționează sistemul de protecție al copilului din Norvegia. Aceștia mai spun că „presiunile din partea politicienilor naționali sau din partea persoanelor care duc campanii locale sau internaționale nu sunt luate în considerare într-un caz individual (de protecție a copilului)”.

În ceea ce privește cazul Bodnariu, ei spun că „retorica asupra cazului include acuzații de răpire de copii, programare genetică și persecuție religioasă, dar și acuzații conform cărora Serviciile Norvegiene de Protecția Copilului sunt, cumva, mai presus de lege. Nimic mai departe de adevăr”.

FLASH NEWS Fost ministru PSD propune o comisie de anchetă care să verifice finanțarea sindrofiei de lux a USR-iștilor, la Paris. „Să fie transparență totală”

00:16

FLASH NEWS Chirurg și fost manager al spitalului din Craiova, condamnat la doi ani și jumătate de închisoare după o intervenție care a cauzat moartea pacientului

23:45

Mai departe, ei spun că principalul obiectiv al Serviciilor de Protecția Copilului este de a ajuta copiii și familiile care au probleme. „De fapt, majoritatea cazurilor reprezintă măsuri voluntare de asistență pentru copii și familii acasă, de exemplu sfaturi și îndrumare privind practicile parentale, grădiniță, consiliere, suport financiar”, se arată în articol.

Cu toate acestea, există excepții de la regulă, spun miniștrii. „Uneori se poate să se decidă ca un copil să fie plasat în afara căminului parental, fie ca măsură de urgență, fie printr-un ordin de protecție. Numai un Comitet Regional de Protecție Socială sau Tribunalul pot emite un ordin de protecție, nu Serviciul de Protecția Copilului, pentru că ele sunt autorități decidente independente și imparțiale conduse de judecători. Un ordin de protecție poate fi emis dacă un copil a fost victima unei neglijențe grave, maltratare sau abuz. De asemenea, ordinul de protecție trebuie să fie necesar și în interesul superior al copilului. Convingerile religioase ale unei familii nu constituie niciodată motive valabile pentru luarea unui copil de lângă părinții săi, însă violența este un motiv. Pedeapsa corporală este ilegală în Norvegia”, au explicat miniștrii norvegieni.

Plasarea unui copil în afara căminului parental fără consimțământul părinților este o măsură de ultimă instanță, mai spun aceștia. Ei mai menționează faptul că un raport recent al Consiliului Europei arată că Norvegia este printre țările cu numărul cel mai mic de copii aflați în îngrijire alternativă.

„Desigur, niciun sistem nu este perfect. De aceea sistemul norvegian de protecția copilului s-a format prin verificări și cumpănire, pentru a asigura investigarea acuzațiilor de erori. Dacă se dovedește că acuzațiile sunt corecte, se aplică sancțiuni”, se arată în articol.

Miniștrii mai spun că „în cazurile în care există ordin de protecție, părinții au dreptul la un proces în instanță, inclusiv la un avocat plătit de guvern, au dreptul să fie ascultați și dreptul de a contesta în instanță decizia Comitetului Regional de Protecție Socială. O dată pe an, părinții pot să solicite revocarea ordinului de protecție”.

În articol mai scrie că în decembrie 2015, Ministerul Norvegian al Copiilor, Egalității și Incluziunii Sociale a emis noi linii directoare către municipalități referitor la modul de operare în cazurile de protecția copilului unde copiii au legături cu alte țări.

„Circulara precizează clar faptul că Serviciul de Protecția Copilului trebuie întotdeauna să încerce să contacteze familia copilului din străinătate înainte de inițierea unui caz de ordin de protecție. Ministerul Norvegian al Copiilor, Egalității și Incluziunii Sociale este responsabil pentru politica generală de protecția copilului, însă cazurile individuale de protecția copilului sunt operate de serviciile locale de protecția copilului și prin sistemul juridic norvegian. Presiunile din partea politicienilor naționali sau din partea persoanelor care duc campanii locale sau internaționale nu sunt luate în considerare într-un caz individual”, se arată în articol.

Nu în ultimul rând, miniștrii norvegieni spun că „ reguli de strictă confidențialitate interzic serviciilor de protecția copilului să dezvăluie orice detalii către public. De aceea, complexitatea acestor cazuri este adesea greu de perceput. Din respect pentru dreptul copilului la intimitate, trebuie să ne abținem să emitem judecăți atunci când nu cunoaștem întregul adevăr”.