Bordelul spionilor naziști din Berlin, descris într-o nouă carte. Povestea incredibilă a matroanei Kitty, o oportunistă cu „sânge rece”

Povestea incredibilă a unei „oportuniste cu sânge rece”, matroană a unui bordel din Berlin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apare într-o nouă carte despre spionajul nazist.

Kitty Schmidt le-a permis naziștilor să ascundă 48 de microfoane în veioze, sub mese și în spatele tablourilor din bordelul ei cu nouă dormitoare, situat în Charlottenburg, scrie Daily Mail. Spionajul la bordel a avut loc între 1939 și 1943.

Ofițerii naziștii SS (Schutzstaffel – „Eșalonul de protecție” / A fost o organizație paramilitară nazistă care reprezenta baza partidului nazist) ascultau discuțiile clienților, fiind ascunși în beciul bordelului. Astfel, aceștia încercau să afle secrete de la diplomați sau de la membri rivali ai partidului.

CONTROVERSĂ Va bloca Nicușor Dan legea transparentizării ONG-urilor? Fost activist de carieră, președintele încă își ține la secret donatorii din campania electorală/„Va trimite legea la CCR”

06:30

Guvernul Bolojan mărește salariile miniștrilor, pe ultima sută de metri. Cine sunt câștigătorii și cine sunt pierzătorii Legii Salarizării

06:00

Wieland Griebel, care a decis să publice cartea la câteva minute după incursiunea în povestea ei, a numit-o pe Schmidt o „oportunistă cu sânge rege”, deși femeia avea „spirit matern” și „era încântătoare”, în același timp.

Kitty Schmidt s-a născut în Hamburg în 1882 și a lucrat ca guvernantă în Țara Galilor, după care s-a mutat la Berlin.

Salonul lui Kitty Schmidt, deschis în 1939, a fost al treilea bordel al matroanei. Locul era unul pretențios, cu un pian mare în centru, candelabre de cristal și clienții primeau șampanie.

Clientelă selectă: Von Ribbentrop și ginerele lui Mussolini

Printre clienți se numărau Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe și Galeazzo Ciano, nimeni altul decât ginerele dictatorului fascist Benito Mussolini.

Ideea supravegherii la bordel a fost furnizată de Reinhard Heydrick, șeful de securitate al lui Adolf Hitler.

Heydrick dorea să îi asculte pe clienți și să-i șantajeze, dar scriitorii cărții cred că făcea și dovada unei „obsesii pentru putere” și a unei forme de „voyeurism”.

Cartea, scrisă de Urs Brunner și Julia Schrammel, dezvăluie că însuși Heydrick a fost înregistrat cândva, chiar dacă a dat ordin strict ca microfoanele să fie oprite!

Alfred Navjocks, ofițerul de inteligență vinovat de interceptarea lui Heydrick, a fost trimis rapid pe frontul rus.

Douăzeci de dame de companie alese „pe sprânceană”

Brunner crede însă că spionajul nu a furnizat informații utile. „Nu a fost material valoros. Adevărata motivație era într-un amestec de voyeurism și obsesie a puterii”.

Douăzeci de femei au fost alese special pentru a lucra la salon, toate loiale regimului nazist.

Schmidt a continuat să conducă bordelul până la moartea ei, în 1954, la vârsta de 71 de ani și a declarat, cândva, unui jurnalist: „Am putea să scriem o carte. Nu am fi nevoiți nici să o tipărim. Ar face mai mulți bani nepublicată”.