Președintele Academiei Române, despre importanța Geografiei și Istoriei ca materii separate: Istoria înseamnă cultură generală şi orientare în viaţa contemporană / Geografia înseamnă orientare elementară în spaţiu şi nu denumiri care trebuie memorate

Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, este de părere că Geografia și istoria trebuie păstrate ca discipline separate în școlile din România, subliniind faptul că cele două materii reprezintă atât cultură generală şi orientare în viaţa contemporană, cât și cultură generală şi orientare în viaţa contemporană.

Fostul rector al Universității Babeș-Bolyai explică într-o postare pe Facebook importanța Geografiei și Istoriei punctând faptul că „dacă nu mai învăţăm istorie şi geografie, dacă dispreţuim aceste forme de adaptare la viaţă, dacă ne temem de conţinuturile lor, vom ajunge să mergem în America Latină şi să credem că oamenii de acolo vorbesc limba latină, o să vedem obeliscurile egiptene de la Paris şi să credem că acolo a fost Egiptul antic, să intrăm în British Museum şi să credem că unele obiecte de acolo le-au adus extratereştrii”.

„Ceea ce nu înţeleg chivernisitorii şcolii este un lucru foarte simplu: istoria înseamnă cultură generală şi orientare în viaţa contemporană, nu date şi fapte de prisos despre o lume care nu mai este. Iar geografia înseamnă orientare elementară în spaţiu şi nu denumiri care trebuie memorate. Azi, copiii şi tinerii au marea şansă de a călători, de a vedea lumea, de a se bucura de marile creaţii ale omenirii din toate timpurile şi din toate spaţiile, din preistorie până în era zborurilor cosmice şi din Laponia până în Patagonia”, scrie Ioan-Aurel Pop.

SANCȚIUNI Îți lași bicicleta pe scara blocului? În ce situație riști o amendă de 5.000 de lei

11:24

VIDEO Ion Cristoiu | Războiul Trump – Zelenski: O zi care a schimbat cursul Istoriei

10:52

Ioan-Aurel Pop: „Degeaba împărţim istoria ţării şi a lumii pe felii tot mai mici… fără să ne mai îngrijim ca elevii să vadă şi ansamblul”

De asemenea, acesta arată că elevii trebuie să vdă și să înțeleagă și ansamblul evenimentelor din Istoriei și care este legătura dintre ele.

„Ce câştigăm dacă îl învăţăm pe elev că «Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului», adoptată în timpul Marii Revoluţii Franceze (la 1789), a revoluţionat societatea europeană şi pe cea americană, din moment ce elevul nu mai învaţă nimic despre istoria Franţei, a Europei şi a lumii? Sau ce avantaj obţinem pentru cultura generală a adolescentului dacă îi spunem ce înseamnă un cont curent de economii, fără ca el să ştie cadrul general al apariţiei băncilor, nici istoria monedei, nici rolul bancnotelor în istorie? Degeaba împărţim istoria ţării şi a lumii pe felii tot mai mici (de genul rolul democraţiei, istoria comunismului, dictaturile, războaiele mondiale, revoluţiile, crimele contra umanităţii etc.), fără să ne mai îngrijim ca elevii să vadă şi ansamblul”, explică Ioan-Aurel Pop.

Totodată, preşedintele Academiei punctează faptul că „Ne ferim, la nivelul programelor şi manualelor, de numele de România, blamăm sentimentul naţional şi patriotismul, confundându-le cu naţionalismul excesiv, cu xenofobia, cu şovinismul”.

Acesta atinge, în postarea sa, și subiectul istoriei minorităților naționale, care, potrivit academicianului, ar urma să fie studiată în defavoarea „istoriei românilor”, potrivit metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2021-2022.

„În urma lecturii laboriosului document, rămâi – mai ales dacă eşti om de şcoală – cel puţin cu o mare nedumerire: «Istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare», dar şi «Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale» se află în centrul atenţiei, pe când «Istoria românilor», «Istoria universală», «Istoria României» nu sunt pomenite deloc, nici măcar în paranteză. Ceea ce intrigă şi mai mult este permisiunea ca orele de istorie şi cele de geografie să se poată preda în cadrul aceleiaşi norme didactice, de către un singur cadru didactic, acesta putând să susţină examenul la prima disciplină dintre cele două, disciplină cu ponderea cea mai mare în cadrul normei, din punct de vedere al orelor”, arată Ioan-Aurel Pop.

„… excludem ori ignorăm, prin compensaţie, majoritatea?

„Să presupunem că în România – ţară care dincolo de definiţia ei perimată de stat naţional din Constituţie şi de apartenenţa ei la Uniunea Europeană, are cam 90% etnici români şi este parte a vechiului continent – numai minorităţile contează şi că istoria şi geografia (ale românilor/României şi ale lumii/Europei) sunt cantităţi neglijabile? Ne îngrijim atent şi generos de minorităţi – ceea ce este foarte bine şi foarte necesar – dar excludem ori ignorăm, prin compensaţie, majoritatea?”, mai susține acesta.

În plus, academicianul subliniază faptul că unele măsuri care se iau în învățământul românesc nu reflectă realitatea și necesitățile elevului, nefiind verificate de specialişti, de oamenii domeniului, de protagonişti, ci fiind bazate pe opinii exprimate „la o cafea, pe părerile unor decidenţi care n-au mai fost într-o şcoală şi într-o clasă de când erau mici, pe pretenţiile unor părinţi care-şi văd propriii copii geniali sau chiar pe ideile de simplificare a instruirii susţinute de unii elevi”.

De asemenea, acesta face trimitere și la citatul „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”, care aparține lui Immanuel Kant.

„Poate că vom şti să ne spălăm mereu pe mâini, să mâncăm numai produse ecologice, să nu poluăm natura, să deschidem o afacere, să accesăm site-urile cu cele mai spectaculoase jocuri sau filme cu fiinţe fantastice etc., dar vom ajunge categoric infirmi intelectual. Vor gândi alţii pentru noi, iar noi vom executa cuminţi ordinele lor. (…) Cultura generală prezentă numai în memoria calculatorului este utilă doar pe jumătate, fiindcă poate să rămână, pentru cei mai mulţi, literă moartă. Ca să accesăm datele digitale avem nevoie de o pregătire a minţii noastre, de o anumită sensibilitate pentru cunoaştere, de pasiunea cercetării. Acestea toate nu vin printr-un dat imuabil al sorţii, ci prin eforturi grele, prin învăţătură asiduă, prin strădanii ale memoriei, fără de care inteligenţa moare”, mai afirmă Ioan-Aurel Pop.