Ce culoare are, de fapt, laptele de hipopotam? Răspunsul pe care puțini știu să îl dea

Alb sau roz? Aceasta-i întrebarea! Publicația National Geographic a publicat în 2013, pe rețelele de socializare, informația că hipopotamii ar produce, de fapt, lapte de culoare roz. Afirmația a fascinat omenirea, chiar dacă nu este în totalitate adevărată pentru că, la fel ca toate mamiferele, hipopotamii produc lapte de culoare albă sau albicioasă pentru puii lor.

Cu toate acestea, încă există confuzii și controverse cu privire la culoarea laptelui de hipopotam. Aceste animale nu au glande sudoripare (transpirație), însă au glande mucipare (mucoasă) care produc o secreție uleioasă adesea descrisă drept „transpirație sângerie”, potrivit Scientific American.

CULTURĂ Toată lumea știe, Shakespeare în Bănie. „WILL matters” la Craiova

23:21

CONTROVERSĂ Alertă cu dronă în Țările Baltice pentru a treia zi consecutivă. Avioanele NATO s-au ridicat de la sol

23:10

În ciuda denumirii, această secreție nu este nici sânge și nici transpirație, dar secreția este o combinație între acidul hipposudoric și acidul norhipposudoric.

Atunci când sunt combinați, acești doi acizi joacă un rol important pentru sănătatea hipopotamilor și devin  o formă naturală de protecție solară pentru pielea sensibilă a animalelor, dar și o sursă de proprietăți antibiotice pentru a proteja a-i proteja de bacteriile periculoase atunci când intră în apă.

Așadar, hipopotamii pot trăi în medii destul de toxice cu un risc minimal de infecție. De aici apare și confuzia privind culoarea laptelui de hipopotam. Această secreție specială apare fără culoare, la fel ca transpirația umană, însă capătă o nuanță roșiatică atunci când este expusă la razele soarelui. Câteva ore mai târziu, secreția devine maronie.

În tot acest timp, în care secrețiile hipopotamilor sunt de culoare roșiatică, este posibil ca o parte să se amestece cu laptele, astfel conferindu-i o nuanță rozalie.

Deși este posibil, asta ar fi destul de improbabil, având în vedere că puii de hipopotam se pricep foarte bine la alăptat. Se agață atât de bine de sfârcul mamei, încât ar putea continua să se hrănească chiar și sub apă, dacă își doresc asta.

Nu poate fi confirmat dacă aceste două lichide se pot combina cu adevărat, având în vedere că este destul de greu să te apropii de aceste animale în timpul alăptatului.

Femelele pot ataca rapid, atunci când sunt gestante sau când au grijă de puii lor. Așadar, nu multe persoane au curajul să se apropie de o mamă de 1.300 de kilograme, doar că să arunce o privire la culoarea laptelui.