VIDEO | Casa Memorială „Gheorghe Tattarescu”, un templu al picturii românești (DOCUMENTAR)

Casa Memorială „Gheorghe Tattarescu” se află pe strada Domnița Anastasia, în apropiere de Centrul Vechi al Capitalei, fiind singura reședință particulară în formă de han din zonă, păstrată încă de la începutul secolului al XIX-lea.

Clădirea a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice, în anul 1954, și este cea mai veche casă memorială din patrimoniul Muzeului Municipiului București. Aceasta include un bogat patrimoniu de pictură, grafică, artă decorativă, documente și piese de mobilier ce au aparținut atât artistului, cât și familiei acestuia.

Gheorghe Tattarescu a fost, alături de Theodor Amann, întemeietorul Școlii Naționale de Arte Frumoase, iar operele sale plastice sunt prezentate în numeroase muzee și colecții, atât din țară, cât și din străinătate.

RĂZBOI SUA bombardează Iranul pentru a patra noapte la rând

01:14

FINANCIAR Trezoreria SUA a împrumutat lunar 155 de miliarde de dolari în acest an. La cât se ridică dobânzile pe săptămână

00:45

El a fost, de asemenea, cel mai de seamă pictor religios din România. Lucrările sale se regăsesc în 58 de biserici, printre care Colțea, Zlătari, Sfântul Spiridon și Crețulescu.

Construcția inițială a casei a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea de Dimitrie Popescu. Moștenitorul lui, colonelul Alecu Popescu, a vândut casa și întreg terenul pictorului Gheorghe Tattarescu, în anul 1855, atunci când acesta s-a întors de la studii din Roma. Doi ani mai târziu, proprietatea a fost mărită cu patru stânjeni și cu patru palme de teren, din terenul lui Georgio Georgescu.

Zugrav, profesor, fondator al Școlii Naționale de Arte Frumoase, nume de prim rang în pictura națională și în iconografie, Gherghe Tattarescu și-a făcut din casă, atelier, dar și loc de reprezentare.

Astfel, timp de trei ani, Tattarescu a adoptat locuința conform dorințelor sale. El a mai construit camere și a realizat un atelier pentru pictură, acolo unde au fost găzduiți și unii dintre elevii săi.

La terminarea lucrărilor de amenajare, Tattarescu a înscris pe frontispiciul clădirii anul 1858 și inițialele G.T, înscrisuri care se pot vedea și astăzi, iar curtea a fost pavată cu bolovani de râu.

Cu toate acestea, corpul principal al clădirii are un etaj cu cinci camere, fiecare cu câte două ferestre spre stradă, un antreu mare spre curtea interioară și un salon. Accesul spre etaj, în corpul secundar se face pe o scară din stejar masiv, spre un al doilea etaj, care are ferestrele spre curtea interioară.

În această zonă, pictorul și-a amenajat atelierul, care are trei ferestre mari și două camere destinate elevilor. Sub atelier se află trei camere și o bucătărie cu o cămară. În curte există și o scară care permite accesul la cerdac, bucătărie și spre camerele elevilor. Sub cerdac au fost amenajate camerele personalului casnic și o pivniță boltită, puțin adâncă.

Tattarescu a locuit în această clădire timp de aproximativ 40 de ani, iar cu timpul, casa a devenit unul dintre punctele de interes din București pentru oamenii de cultură din acele vremuri.

Atelierul și casa au fost locul de întâlnire al artiștilor Mișu Popp, Constantin Lecca, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Karl Storck, Frederic Storck, Ion Georgescu, Constantin Esarcu și mulți alții.

Peste drum de casa Tattarescu se găsea fosta Casă Perdich, cea în care au locuit Mihai Eminescu și Matei Millo, Vasile Alecsandri, August Treboniu Laurian, Iuliu A. Zanne, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Pelimon, C.D. Aricescu și Ulysse de Marsillac, cel care a descris o vizită pe care i-a făcut-o lui Tattarescu în anul 1870.

În anul 1951 însă, în urma unei donații venite din partea nepoatei pictorului, Georgeta Wertheimer, ansamblul a devenit un muzeu memorial pentru unchiul său.

Muzeul memorial „Gheorghe Tattarescu” este găzduit de casa în care a trăit și a creat, timp de patru decenii, pictorul Gheorghe Tăttărescu. La început, edificiul a purtat numele de „Casa Memorială Pictor Gheorghe Tattarescu” și era un muzeu independent.

Deschiderea oficială a muzeului a avut loc doi ani mai târziu, mai exact în 1953. Mult mai târziu, în 1970, casa a fost afiliată Muzeului de Artă al Municipiului București, care și-a schimbat numele în Muzeul Municipiului București.

Atunci, muzeul organizat în casa lui Tattarescu a primit numele de Muzeul Memorial Gheorghe Tăttărescu și a fost foarte cunoscut până în anul 1989, atunci când s-a închis și s-au realizat lucrări de renovare.

Muzeul a fost afectat și în urma cutremurului din 1977, și a fost închis o vreme pentru o serie de reparații, iar după 1993 a devenit depozit și pentru patrimoniul Pinacotecii Municipiului București.

O nouă procedură pentru consolidarea și restaurarea Muzeului Gheorghe Tattarescu a fost inițiată încă din anul 2017. De atunci, colecția muzeului este depozitată în condiții optime într-un depozit al Muzeul Municipiului București.

Chiar dacă muzeul este închis pentru public, patrimoniul este valorificat prin expoziții deschise la Palatul Șuțu. Aproximativ 1.300 de piese, printre care lucrări de pictură, de grafică, de sculptură, artă decorativă, documente și cărți așteaptă să fie din nou expuse în Muzeul „Gheorghe Tattarescu”, după lucrările de restaurare.