Cât ne-a ajutat, de fapt, spălatul pe mâini în pandemie împotriva infecției cu SARS-CoV-2

Spălatul pe mâini este cu siguranță necesar, însă în cazul virusurilor respiratorii nu este tocmai atât de eficient pe cât ai fi crezut, arată o analiză publicată de The Atlantic.

În zilele de început ale pandemiei de COVID-19, specialiștii transmiteau că virusul SARS-CoV-2 se răspândește în principal prin intermediul stropilor care ajung pe suprafețe, pe care le ating oamenii.

Așa că spălatul pe mâini a devenit o rutină obligatorie și esențială în evitarea infectării cu SARS-CoV-2.  În toate spațiile publice s-au afișat instrucțiuni privind spălatul corect pe mâini și dezinfectarea corectă a acestora.

EXCLUSIV București, în șantier. În ce stadiu sunt lucrările la Planșeul Unirii. Constructorul va folosi „cârtițe” precum cele care sapă tunelurile la metrou

06:00

EXCLUSIV Cine sunt colegii de celulă ai lui Călin Georgescu. Este vorba despre trei infractori periculoși arestați după ce au vândut tone de cocaină și canabis. Aveau și complici albanezi

05:00

Nu după mult timp, toate stocurile de dezinfectanți din magazine erau epuizate, oamenii evitau să atingă cu mâna goală suprafețele și dezinfectau frenetic toate cumpărăturile.

Apoi, studiile au arătat că oamenii au înțeles greșit.

Deoarece  virusul nu s-a răspândit prea mult prin intermediul suprafețelor, ci prin aer.

Oamenii au ajuns să înțeleagă pericolul aerului din spațiile închise, importanța ventilației și diferența dintre o mască de pânză și o mască N95.

Între timp, aceștia au încetat în mare parte să mai vorbească despre spălatul pe mâini, scrie jurnalistul Jacob Stern într-o analiză publicată pe The Atlantic.

Spălatul pe mâini, o „igienă de bun simț”

Emanuel Goldman, microbiolog la Rutgers New Jersey Medical School, consideră că spălatul pe mâini este o „igienă de bun simț” pentru a ne proteja împotriva unei serii de virusuri care se răspândesc prin contact apropiat și atingere, cum ar fi virusuri gastrointestinale.

Chiar și așa, pandemia de COVID-19 a acumulat dovezi că transmiterea coronavirusului prin intermediul fomitelo, adică prin obiecte sau suprafețe contaminate inanimate, joacă un rol mult mai mic, iar transmiterea pe calea aerului un rol mult mai important decât am crezut cândva.

Totodată, același lucru este probabil valabil și pentru alți agenți patogeni respiratori, cum ar fi gripa și coronavirusurile care provoacă răceala comună, afirmă Linsey Marr, inginer de mediu la Virginia Tech.