EXCLUSIV | Cum petreceau Paștele Nicolae și Elena Ceaușescu și ce bucate puneau pe masă. „Ca gurmand, nu ți-ai dori regimul lor”

Volei, șeptică, șah pentru bărbați, plus o porție de bârfă pentru femei. Totul se petrecea la celebra vilă de la Snagov a dictatorului Nicolae Ceaușescu, unde tovarășii se retrăgeau să petreacă. Ceaușeștii nu posteau, nu mergeau la biserică și nu se salutau cu „Hristos a înviat!” Istoricul Lavinia Betea a povestit, într-un interviu pentru GÂNDUL, cum petrecea familia Ceaușescu sărbătorile pascale.

Deși Nicolae și Elena Ceaușescu nu erau adepții obiceiurilor religioase, de Paști aveau pe masă miel, cozonac și ouă roșii. Ba mai mult, când Elena Ceaușescu își dorea cozonac la masa de Paști, nimic nu-i stătea în cale. Așa se face că, atunci când menajera lor, Suzana Andreiaș, a uitat să-l facă, Elena Ceaușescu i-a cerut să-l frământe și să-l coacă în chiar ziua de mare sărbătoare.

VIDEO Ion Cristoiu: Un nou și strălucit exemplu de politică prezidențială: Nicușoare, fă-te că lucrezi!

10:23

ALERTĂ Alertă teroristă în Franța: arme de război, descoperite într-o mașină furată parcată lângă o sinagogă de lângă Paris

10:22

Istoricul, scriitorul și jurnalistul Lavinia Betea, autoarea mai multor cărți despre viața dictatorilor, a recreat atmosfera acelor vremuri, dar și felul în care românii epocii comuniste se bucurau de cea mai mare sărbătoare a creștinătății, la acea vreme una cu multe restricții și trăiri discrete.

„Familia Ceaușescu respecta tradiția doar la ceea ce punea pe masă într-o asemenea sărbătoare”

Potrivit istoricului Lavinia Betea, familia Ceaușescu petrecea sărbătorile pascale ca pe niște duminici obișnuite. Ziua de sâmbătă era lucrătoare, pentru ei una cu muncă de birou, primiri și ședințe. Sâmbătă după-masă, până duminică spre seară, plecau la Snagov.

Dacă ei se deplasau acolo, implicit și ceilalți demnitari cu soțiile urmau traseul tovarășilor. Îi țineau permanent sub ochi, pentru a nu-și face un alt program sau să se întâlnească într-un «grup fracționist».

Programul comun era același – mese, volei, șeptic, șah pentru bărbați, plus bârfă pentru femei. Respectau tradiția doar la ceea ce puneau pe masă într-o asemenea sărbătoare. Consumau miel, cozonac, aveau și ouă roșii.

Pastișau «obiceiurile din popor» la capitolul gastronomie, nu respectau însă și ritualul preparării acestora. Menajera lor Suzana Andreiaș a povestit că o dată a uitat să pregătească și cozonac, iar Elena Ceaușescu i-a cerut să-l frământe și coacă în chiar ziua de mare sărbătoare. Nu posteau, nu mergeau la Înviere, nu se salutau cu «Hristos a înviat!»”, a spus Lavinia Betea.

„Le gătea și menajera pe care o aveau de la începutul anilor ’60”

Istoricul susține că meniul Ceaușeștilor era recomandat și supervizat de medicii lor curanți, în funcție de vârsta și de suferințele lor.

Bucătarii nu puteau fi decât vârfuri în profesia lor. Le gătea însă și menajera, Suzana Andreiaș pe care o aveau de la începutul anilor ’60. 

Preparate simple, obișnuite în consumul unei familii care poate să-și permită toate ingredientele. După ce Nicolae Ceaușescu a fost diagnosticat cu diabet, regimul lui dietetic l-a adoptat și soția sa. Au încercat să evite insulina, astfel că mesele au fost tot mai restrictive.

Exceptând talentul bucătarilor, ca gurmand nu cred că ți-ai dori regimul lor. Ca adept al «hranei sănătoase», da„, mai spune istoricul Lavinia Betea.

Despre Zoia Ceaușescu, singura fiică a dictatorilor, Lavinia Betea spune că, la un moment dat, a trecut printr-o criză religioasă.

Când s-a botezat, a ținut post, a încercat să învețe diverse treburi de gospodină. N-a stagnat în acea criză”, a precizat istoricul.

„Viața român avea atunci două fețe: una publică, al cărei stil era reglementat politic, și una privată”

Lavinia Betea a vorbit și despre sărbătorile pascale petrecute de românul de rând, într-o perioadă în care provocările traiului de zi cu zi nu erau deloc simple.

Istoricul susține că și în anii comunismului, cu multe restricții și dificultăți de aprovizionare, românii făceau pregătiri de Paște la fel ca în zilele noastre, dar erau nevoiți să găsească strategii extrem de creative.

„Să nu uităm că bisericile au fost funcționale, preoții fiind salarizați de stat să-și împlinească misiunea, o misiune care era însă subiect-tabu pentru media. Tradiția sărbătorilor religioase a avut continuitate în mediul rural, iar purtătorii săi, deveniți orășeni, au dus-o către zilele noastre.

Românii făceau pregătiri de Paște la fel ca în zilele noastre doar că, date fiind dificultățile de aprovizionare din anii ’80, pregătirile începeau mai devreme și conțineau strategii extrem de creative. A intrat în folclor practica unor rude sau vecini la bloc de a se constitui într-un grup care împărțea și îndeplinea sarcini precum: a cumpăra un sicriu, a pune cota de benzină la comun pentru «Dacia» unuia care se deplasa la o stână de unde cumpăra miei pentru toți.

Cum transportul produselor alimentare dintr-un județ în altul era interzis, milițienii aveau misiunea să controleze portbagajele și bagajele voluminoase din trenuri. Mieii tăiați din sicriu ajungeau cu bine la destinație.

La țară, pregătirile cele mai laborioase nu erau gastronomice, ci de curățenie a casei, grajdurilor, curții, livezii”, reiterează Lavinia Betea momentele acelor vremuri.

„O muncă dificilă a femeilor era spălatul hainelor de pat și a rufăriei întregii familii”

Istoricul mai spune că cei mai mulți oameni mergeau la slujba de Înviere și mai puțini la slujba de duminică. Lavinia Betea recunoaște că masa pascală nu era nici pe departe atât de diversificată ca în prezent, când s-a produs o aglutinare a bucatelor tradiționale din toate regiunile țării, plus cele din bucătăria internațională.

Trăirea acestei sărbători cu tot ceea ce înseamnă ea se făcea în vremea dictatorilor comuniști cu multă discreție, dar cu bucurie și recunoștință.

„Se zugrăveau camerele în care familia a stat toată iarna, se «muruia» vatra cu lut, se spălau ferestrele, se vopseau și reparau uși și garduri, se drenau șanțurile, se curățau și se văruiau pomii. Pe tradiția aceasta rurală de întâmpinare a Paștelui, autoritățile au grefat «Luna curățeniei la sate.»

Mai mulți mergeau la Înviere decât la slujba de duminică. Pentru cei care aveau o carieră managerială sau aspirau la ea, frecventarea bisericii nu era recomandată. La Înviere, prezența nu era observată. Oamenii, mai ales copiii, purtau haine noi la biserică, după tradiție.

Masa pascală nu era nici pe departe atât de diversificată ca în prezent când s-a produs o aglutinare a bucatelor tradiționale din toate regiunile țării, plus cele din bucătăria internațională. Îmi amintesc că în satul meu din Ținutul Hălmagiului, Munții Apuseni, festinul fiecărei familii era identic. Dimineața începea cu bucățile mici de pâine sfințită, aduse de la Înviere («paștile» ) după ce ai spus «Tatăl nostru» și te-ai închinat cu toată familia”, a mai spus istoricul.

„Nu aveam curent electric, mielul era sacrificat sâmbătă și se consuma integral până marți”

Lavinia Betea a adăugat că, după slujba de Înviere, se ciocneau ouăle roșii cu salutul ”Hristos a înviat!”, la care se răspundea cu ”Adevărat a înviat”.

”Micul dejun era compus din cafea cu lapte, șuncă, ouă roșii, ceapă verde. Familia mergea la biserică și, după slujbă, lua prânzul pascal: «tocană» (ciorbă) și friptură de miel cu cartofi piure și salată verde, cozonac cu nucă și mac. Nimeni din sat nu pregătea pască, stufat sau drob, acestea ținând de specificul altor zone. Nu aveam curent electric, mielul era sacrificat sâmbătă și se consuma integral de sâmbătă până marți.

Era atât de apreciat și pe considerentul că mâncai miel o dată în an, cel mult de două ori (și la Rusalii). După masă, familia petrecea cu tot satul în curtea căminului cultural (al nostru data din perioada interbelică).

Cânta un taraf, adolescenții dansau supravegheați în cerc de mamele grijulii, ceilalți povesteau și se cinsteau cu țuică, bere și vin, pe păturile aduse de acasă și întinse pe iarba verde… Se bucurau de sărbătoare și de primăvară, mulțumeau lui Dumnezeu că au trecut iarna cu bine, făceau planuri pentru muncile câmpului care urmau să înceapă”, a mai povestit Lavinia Betea.

„Maniera actuală de „a face Paștele” nu este amprentată de politic, ci de marile schimbări ale contemporaneității”

Revenind la sărbătoarea pascală din România anului 2023, Lavinia Betea susține că maniera actuală de „a face Paștele” nu mai este sub amprenta politicului, ci a consumerismul, noilor tehnologii, dar și a disoluției familiei.

„O sărbătoare plenară a celebrării Învierii lui Iisus, a reînvierii naturii și a comunității – a spiritului și a tuturor simțurilor, a copiilor și bătrânilor, a femeilor și bărbaților, a trecerii de la iarnă la primăvară. Paștele există de când suntem creștini. Elementele tradițiilor românești de celebrare s-au reiterat mai bine în epoca regimului comunist decât în zilele noastre.

Maniera actuală de «a face Paștele» nu este amprentată de politic, ci de marile schimbări ale contemporaneității – ideologia și practicile consumeriste, disoluția pe scară largă a familiei și, desigur, noile tehnologii de comunicare„, susține istoricul.

„Oamenii veneau la muncă în haine de sărbătoare, aduceau diverse preparate de la masa Pascală”

Lavinia Betea amintește și că a doua zi de Paște, oamenii mergeau la lucru, dar marcau sărbătoarea aducând la locul de muncă preparate tradiționale.

”Și Securitatea, și conducerile antreprizelor aveau grijă «să prevină» orice tulburare, orice manifestare de protest. Oamenii veneau la muncă în haine de sărbătoare, aduceau diverse preparate de la masa pascală, chiar băutură.

«Cei răspunzători» se făceau că nu văd, aveau grijă să nu întreacă măsura cu voia bună în colectivul restrâns de muncă, nu-i zoreau nici cu planul de producție. Copiii mergeau la activitățile programate cu ouă roșii, se lăudau cu hainele noi.

Cadrele didactice evitau să pomenească sărbătoarea, dar programau activitățile astfel încât și familia să-i poată cuprinde în cele tradiționale. A existat, după anii de impunere ai regimului comunist care au fost extrem de duri, un fel de armistițiu între putere și cetățean: noi ne facem că nu vedem, iar voi vă comportați astfel încât să nu ne obligați să știm ce nu dorim”, a mai spus istoricul.

CITEȘTE ȘI:

Dezvăluiri de la ultima vânătoare a dictatorului Nicolae Ceaușescu: „Era sfârșit fizic”

EXCLUSIV VIDEO | Povestea Mercedesului blindat al lui Ceaușescu. Cum a scăpat de distrugere la Revoluție și cum arată după 44 de ani mașina care rezistă la atacuri cu arme

Cum mituiau Nicolae și Elena Ceaușescu gardienii din închisoare și se ascundeau într-o casă conspirativă: „În loc de dentist, se îndreptau spre casa stabilită de Lenuța”