Medicamentele pentru DIABET ar putea încetini progresia bolii Parkinson. O speranță uriașă pentru cei care se confruntă cu o astfel de boală

Cercetările recente sugerează că un medicament similar cu cele folosite în tratamentul diabetului ar putea avea un impact pozitiv în încetinirea progresiei bolii Parkinson.

Potrivit Fundației Parkinson, peste 10 milioane de oameni din întreaga lume se confruntă cu această afecțiune neurodegenerativă, care afectează mișcarea, echilibrul și memoria.

Deși există tratamente disponibile pentru gestionarea simptomelor, încă nu există un tratament care să încetinească progresia bolii.

Studiile recente indică faptul că medicamentele pentru diabet de tip 2, cum ar fi exenatida și lixisenatida, ar putea juca un rol important în această privință. Într-un studiu recent, exenatida a demonstrat că poate încetini progresia simptomelor motorii la pacienții cu Parkinson.

REACȚIE Kremlinul răbufnește după mesajul lui Zelenski, care face aluzie la „moartea” lui Putin: „O persoană care nu este pe deplin lucidă”

16:42

FLASH NEWS Coreea de Nord prezintă imagini cu primul său submarin nuclear, capabil să transporte rachete ghidate

16:34

Acum, cercetătorii observă că lixisenatida, un alt medicament pentru diabet de tip 2, ar putea avea același efect. Se crede că acest lucru ar putea fi legat de rezistența la insulină a creierului, asociată cu boala Parkinson.

Profesorul Wassilios Meissner, de la Spitalul Universitar din Bordeaux, spune că rezultatele sunt promițătoare, dar necesită investigații suplimentare pentru a confirma eficacitatea și aplicabilitatea lor în tratamentul bolii Parkinson, potrivit The Guardian.

„Trebuie să rămânem prudenți cu privire la toate interpretările și la aplicabilitate în stadiul actual, dar este într-adevăr un semnal foarte, foarte clar și puternic pe care nu l-am văzut niciodată, cu excepția studiului cu exenatidă”, a spus el.

Agoniștii GLP-1R au devenit faimoși pentru utilizarea lor în gestionarea diabetului de tip 2 și pentru a ajuta la pierderea în greutate, semaglutida și liraglutida fiind printre cele mai cunoscute medicamente.

Cu toate acestea, spre deosebire de exenatidă și lixisenatidă, aceștia nu trec ușor în creier, ceea ce îi face candidați mai puțin probabili pentru a fi utilizați în tratarea bolii Parkinson.

Cercetătorii adaugă că acum sunt necesare lucrări suplimentare pentru a desluși dacă lixisenatida încetinește într-adevăr progresia bolii în sine, dacă beneficiile persistă în timp sau chiar cresc dacă medicamentele sunt administrate mai mult timp, care este cea mai bună doză și dacă medicamentul ar oferi beneficii persoanelor aflate în alte stadii ale bolii Parkinson.