Cum s-a împărțit riscul de SĂRĂCIE între regiunile României. Zonele cu cea mai mare dezvoltare de la aderare

România se remarcă la nivelul blocului comunitar prin cea mai mare diferență a valorii indicatorului de risc de sărăcie și exclusiune socială între capitală și nivelul național. Astfel, dacă, în medie, locuitorii din toate capitalele UE sunt mai puțin expuși problemelor financiare, ecartul este cel mai mare între regiunea București – Ilfov și media pe țară, potrivit celor mai recente cifre agregate de biroul european de statistică, Eurostat.

România este reprezentantă de trei regiuni în top 10 al zonelor celor mai expuse riscului de sărăcie și excluziunii sociale din Uniunea Europeană, în 2023, potrivit Eurostat.

FLASH NEWS Miruță susține că USR este irelevant în actuala criză politică: M-aș bucura ca USR să fie atât de relevant încât să blocheze un aranjament PSD cu PNL / Dacă ar vrea să facă asta, n-ar mai fi nevoie de USR

23:32

BILANȚ Bilanțul oamenilor uciși de cutremurele din Venezuela a crescut la 4.490

23:23

Prima regiune din România din top 10, aflată pe locul 3, este regiunea Sud-Est, cu 45,3% risc, față de 60,3% în Guyana (Franța) și Calabria (Italia), cu 48,6%. Pe locurile 8 și 9 se află regiunile Sud-Vest Oltenia (40,5%) și Nord-Est (38,%).

Nivelul indicatorul la nivelul întregii populații UE – aproximativ 94,6 milioane de persoane din 2023 – a fost de 21,4%. Cu alte cuvinte, 21,4 din 100 de europeni erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.

După cum precizează Eurostat, la nivel regional, cele mai mari cote regionale de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, dintre regiunile clasificate la nivelul 2 al nomenclatorului unităților teritoriale pentru statistică (NUTS 2), au fost înregistrate în regiunile ultraperiferice franceze, în sudul Italiei și în regiunile rurale românesti.

În 2023, oamenii care locuiesc în regiunile capitale ale unor țări ale UE erau, în general, mai puțin probabil să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială decât omologii lor care trăiesc în restul țării. Această disparitate a fost cel mai pronunțată în România, unde rata națională a fost de 32,0%, față de doar 12,3% în regiunea București-Ilfov. În mod similar, în Polonia, rata națională a fost de 16,3%, în timp ce în Varșovia a fost de doar 8,9%. În Croația, rata națională a fost de 20,7%, în timp ce în Zagreb a fost de 11,9%.

În schimb, tendința opusă a fost observată în Belgia și Austria, unde ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială în regiunile capitale, Regiunea Bruxelles-Capitală (37,6%) și Viena (29,5%) a fost semnificativ mai mare decât mediile naționale de 18,6% și, respectiv, 17,7%.

Situația la nivel național

Per ansamblu, România a înregistrat în 2023, conform Eurostat, o rată de risc de sărăcie de 32%, față de media europeană de 21%. Indicatorul arată o dezvoltare incontestabilă față de anii de început ai aderării la Uniunea Europeană, respectiv o scădere de la 44,2% în 2008, potrivit Profit.ro.

Pe regiuni, București-Ilfov a resimțit o reducere spectaculoasă a ratei de risc de sărăcie, de la 34% în 2008 la 12,3% în 2023. Și regiunile mai defavorizate au înregistrat și ele o scădere a ratei sărăciei. În Nord-Est, aceasta a scăzut masiv, de la 55,5% în 2008 la 38,7% în 2023. Dar în Sud-Est, a scăzut doar de la 46,7% la 45,3% în același interval.

În Sud-Vest Oltenia, rata a scăzut de la 56,6% în 2008 la 40,5% în 2023, iar regiunile Nord-Vest și Centru au înregistrat scăderi considerabile, ajungând în 2023 la 24,7% și 31,9%, respectiv.

De precizat că Nord-Vestul, cu un ritm susținut de reducere a sărăciei, beneficiază de o economie diversificată și de o integrare mai bună în rețelele economice europene. Regiunea Sud-Muntenia a redus rata sărăciei de la 46% în 2008 la 32,9% în 2023, într-un ritm mai lent în comparație cu alte regiuni. Regiunea Vest a înregistrat o scădere moderată, de la 34,3% în 2008 la 27,6% în 2023, potrivit sursei citate.

Potrivit metodologiei europene, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) este un indicator compozit adoptat la nivelul Uniunii Europene pentru atingerea Obiectivului Europa 2030 privind combaterea sărăciei și excluziunii sociale. Indicatorul reflectă ponderea din populație a persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Persoanele incluse în acest indicator sunt cele care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:

• Au venituri disponibile mai mici decât pragul de sărăcie. Pragul sărăciei relative a fost în 2023 de 19.433 de lei pe an (1.619 lei pe lună/persoană).
• Se confruntă cu deprivare materială și socială;
• Trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii (pentru persoanele cu vârsta între 0 și 64 de ani).

Deprivarea materială și socială se referă la persoanele și gospodăriile care nu își pot permite cel puțin 7 din cele 13 elemente esențiale pentru un trai decent, din cauza lipsei resurselor financiare:

• Acoperirea cheltuielilor neprevăzute;
• Posibilitatea de a plăti o săptămână de vacanță pe an;
• Achitarea la timp a chiriei, ipotecii sau facturilor la utilități;
• Consumul de carne, pește sau echivalent vegetarian cel puțin o dată la două zile;
• Încălzirea adecvată a locuinței;
• Deținerea unui autoturism pentru uz personal;
• Înlocuirea mobilei uzate;
• Accesul la internet acasă pentru uz personal;
• Înlocuirea hainelor vechi sau uzate cu altele noi;
• Deținerea a două perechi de încălțăminte (inclusiv una pentru orice vreme);
• Cheltuirea unei sume de bani pentru propria stare de bine;
• Participarea regulată la activități de petrecere a timpului liber;
• Întâlniri cu prietenii sau familia cel puțin o dată pe lună pentru socializare.

Sursă foto: Shutterstock / caracter ilustrativ