Povestea lui Armand Călinescu, „omul de oțel”. Cel mai înverșunat inamic al extremismului a încercat suprimarea Mișcării Legionare în România

Armand Călinescu a fost supranumit și „omul de oțel”. El a fost unul dintre cei mai înverșunați adversari ai extremismului în România interbelică. Era controversat prin susținerea și simpatia față de regimul dictatorial al lui Carol al II-lea, dar a rămas un om politic important al acelor vremuri.

În perioada interbelică, pe fondul problemelor nerezolvate la finalul Primului Război Mondial, Europa a devenit martora escaladării extremismului, iar ridicarea la putere a Partidului Nazist este cel mai cunoscut exemplu. România nu a fost ferită de această tendință ideologică, iar pe de o parte erau comuniștii, de cealaltă parte erau legionarii. Inamicul cel ami mare al extremismului românesc a fost Armand Călinescu, un politician intelligent din Pitești, de care s-au legat cele mai acerbe dure lupte dintre autoritatea statală și Mișcarea Legionară.

Copilăria

Armand Călinescu s-a născut la Pitești, la data de de 4 iunie 1893. Tatăl său, Mihai Călinescu era un medic veterinary apreciat, cu grad de colonel în rezervă, veteran al Primului Război Mondial. Mama sa se numea Ecaterina. Copilăria lui a fost fericită, fără griji materiale. A studiat la școala din localitatea natală, iar liceul îl face la „Ion C. Brătianu” în Pitești.

FLASH NEWS Banca Națională a României explică ce anume a generat ascensiunea fabuloasă a monedei euro în raport cu leul

20:20

ACTUALITATE UE se împrumută tot mai scump. Curtea Europeană de Conturi: Dobânzile pentru pentru partea nerambursabilă a Mecanismului de Redresare și Reziliență ar putea ajunge la 93 de miliarde de euro

20:17

A plecat la studii în străinătate, absolvind Facultatea de Drept și Filosofie la Universitatea din București iar mai apoi și-a dat doctoratul în Economie și Științe Politice la Universitatea din Paris. A fost student eminent și a rămas în istorie ca un jurist și filosof de calibru.

Încă din tinerețe, Armand Călinescu a cochetat cu politica. Inițial, și-a droit să devină un membru al Partidului Național Liberal, formațiunea politică dominantă pe atunci. Nu a reușit să ajungă la un punct comun cu liderul Ion I.C. Brătianu și a preferat să se orienteze către rivalii de la Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache. Acesta a fost ales deputat, pentru prima data în 1926, pe listele Partidului Țărănesc.

Controverse

A fost reales în mandate consecutive până în 1937. După ce Partidul Țărănesc a fuzionat cu Partidul Național Român din Transilvania, formând Partidul Național Țărănesc, Armand Călinescu s-a poziționat în tabăra lui Petre Andrei și Mihai Ralea. A devenit și liderul formațiunii în județul Argeș.

Atunci când Partidul Național Țărănesc ajunge la putere, în 1928, sub conducerea lui Iuliu Maniu, Armand Călinescu este numit prefect la Argeș. Ulterior, el a fost numit secretar general la Ministerul Agriculturii, condus de Ion Mihalache.

În anul 1930, el a îndeplinit funcția de sub-secretar de stat la Ministerul de Interne în Guvernul lui Alexandru Vaida-Voevod. Deși s-a dovedit un bun funcționar public și un politician abil, controversele legate de el sunt cauzate de apropierea de Carol al II-lea, renumit pentru principiile sale democratice. El a devenit un susținător al regimului autoritar al lui Carol al II-lea, fiind unul dintre fondatorii partidului regal Frontul Renașterii Naționale.

A avut o aversiune față de extremism

Armand Călinescu a avut o aversiune față de extremism. Și-a părăsit partidul atunci când acesta a dat mâna cu Mișcarea Legionară. În plus, în ciuda expansiunii Germaniei Naziste, în funcția de prim-ministru, Armand Călinescu a mers pe mâna englezilor și francezilor. Ba chiar a oferit suport guvernului polonez și a refugiaților. El a declanșat represalii dure asupra tuturor grevelor în care s-au implicat comuniștii. Spre exemplu, cea de la Lupeni și cea de la Grivița din 1933, Armand Călinescu a ordonat deschiderea focului, iar cea mai grea luptă dusă de acesta a fost cu extrema dreaptă. Încă din 1930, din postura de subsecretar de stat la Ministerul de Interne înăsprește măsurile împotriva dezordinii. În 1933, Armand Călinescu încearcă să ia măsuri dure împotriva Mișcării Legionare.

De precizat că cel mai notoriu epsiod al luptei dintre Armand Călinescu și legionary a fost cel al asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu, șeful Legiunii Arhanghelului Mihail. Împreună cu Carol al II lea, Armand Călinescu a hotărât suprimarea lui Codreanu după un scenariu bine gândit. Mai întâi, l-au prins într-un proces intentat de Iorga, în urma unei discuții contradictorii cu liderul legionar.

„Primul, pentru „ultraj”, intentat la sugestia lui Armand Călinescu de Nicolae Iorga, în aprilie 1938, iar cel de-al doilea pentru „trădare”, al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele – 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an”, scria Radu Dan Vlad, în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)”, potrivit adevarul.ro.

Sfârșitul lui Armand Călinescu

După ce Zelea Codreanu a fost ucis, el a devenit ținta numărul unu a legionarilor. La data de 21 septembrue 1939, în jurul orei 14:00, prim ministrul Armand Călinescu pleca către casă cu automobilul. Cu el în mașină se aflau doar garda de corp și șoferul. Pe drum, la intersecţia Străzii Barbu Ştirbey cu Podul Cotroceni drumul maşinii este blocat de o căruţă. Din spate un alt vehicul ciocnește mașina în care se afla prim ministrul. Armand Călinescu a coboarât să vadă ce se întâmplă. În acel moment este împușcat de o „echipă a morții”. Armand Călinescu a fost ciuruit și a murit pe loc.

Apoi, legionarii s-au dus la Radiodifuziune şi au anunţat asasinatul revendicându-l. Autorul a fost avocatul Dumitru Dumitrescu. Acesta a fost însoţit de tinerii studenţi, Popescu Traian, student anul IV la Drept, Moldovenu Ion, student la Politehnica, Ionescu R. Ion, student la Drept, Popescu Cezar şi Vasiliu Ion, desenator. Represaliile îndreptate împotriva legionarilor au fost crunte.

CITEȘTE ȘI: