Poartă-n casa de marcat

Se anunță noi măsuri pentru proprietarii de imobile care, începând (sau continuând) cu 2026, își vor închiria locuințele sau spațiile, total sau parțial. Indiferent dacă închiriezi o cameră sau o vilă cu zece camere, indiferent dacă e vorba de o noapte sau de o lună de zile, devine obligatorie oferirea bonului fiscal și, drept consecință, existența unei case de marcat funcționale în respectivul spațiu.

Cu siguranță, iese din nou la suprafață nevoia statului de a evita sub orice formă să fie fentat de contribuabili, în ceea ce privește declararea și plata taxelor și impozitelor pe veniturile pe care le are fiecare.

CONTROVERSĂ Dezvăluiri controversate despre o posibilă scrisoare secretă lăsată de Trump pentru JD Vance în cazul morții sale: „Dacă mi se întâmplă ceva …”

11:45

FLASH NEWS Kovesi face acuzații grave la adresa Comisiei Europene: „Este o decizie politică clară de a nu crește capacitatea de investigare a EPPO”

11:45

Și, totuși, cât se va mai putea întinde firul? În străinătate, în situația în care deții un apartament și vrei să îl închiriezi în regim hotelier, cel puțin în țările prin care am mai mers sau pe unde cunosc oameni care mi-ar putea oferi informații de încredere, proprietarii nu oferă bon fiscal, ci o chitanță pe care n-au cum să nu o declare la stat pentru că o emit direct pe site-ul administrației fiscale, adică al anaf-ului local, din țările respective.

Pentru cetățeni e simplu: fac un cont pe respectivul site, acolo au toate proprietățile și informațiile adiacente înregistrate – de la case, mașini și până la amenzi pentru neplată parcare – și tot acolo înregistrează contracte de închiriere și emit partenerilor chitanțe pentru sumele încasate. Greu să fentezi pe cineva.

Noi vrem case de marcat. Role întregi de hârtie pe care se vor înregistra zeci de informații inutile, pe lângă cifrele seci, dar care interesează. Iar președintele de țară anunță, cu o privire totdeauna pierdută, că nu vin vremuri mai bune. Că nici anul viitor nu va fi mai respirabil aerul de afară care, apropo, dă, timid, deja semne de toamnă.

1 septembrie în calendar. Septembrie, luni, în playlist-ul posturilor de radio bucureștene. Se apropie facturile la gaze, se apropie disperarea acelora care și azi locuiesc în blocuri în care nu curge apă caldă de săptămâni întregi. Dar atenția s-a mutat de pe domnul primar pe domnul președinte. În ambele funcții, magistral. Și, totuși, unii dintre noi cred încă că au ținut bine ștampila în mână și că, așa cum nici azi nu sunt multe variante pe masă, nici atunci nu au existat alternative.

Drumuri fără destinație și orașe care se sufocă. Mai începe curând și școala – dacă începe! De unde vor avea părinții bani pentru toate rechizitele și pentru haine măsura potrivită care să se încadreze în normele impuse de fiecare unitate de învățământ?

De unde vor avea bunicii noștri două sute cincizeci de lei în plus pentru cele două medicamente pe care le-a adăugat medicul specialist la ultimul control? De luat, ni se ia tot ce se poate. Și tot ce nu se poate. De dat? Nu se aude nimic.

Dar să ținem spatele drept, să respirăm adânc și să credem că o casă de marcat rezolvă orice necaz. Orice semn de sărăcie. Un bon fiscal și gata! Țara redevine puternică, pregătită să ne apere și să ne țină de cald. Țara redevine a noastră. Vise plăcute!

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Păun şi Prunariu
• Bacalaureatul nimănui
• Dragostea pentru ai tăi
• Descuiați pianele!
• Fără limite!