Descuiați pianele!

De nenumărate ori, a venit la Craiova, la „Festivalul Internațional Adrian Păunescu”. Vara, în mijloc de Oltenie. La una dintre ediții, îmi amintesc perfect momentul caraghios – din partea noastră, a organizatorilor – când, văzând coada neagră a instrumentului stând pe scenă degeaba, l-am rugat pe maestrul Eugen Doga să urce pe scenă și să ne cânte puțin la pian. Scena Filarmonicii Oltenia ne găzduia atunci întâlnirea.

Cu postura lui mereu demnă, domnul Doga a zâmbit, s-a ridicat ușor de pe scaunul de pe care ascultase discursuri cu și despre Adrian Păunescu, apoi s-a urcat pe scenă, s-a așezat pe scăunelul de lângă pian și… când a încercat să descopere clapele, am avut cu toții surpriza ca pianul să fie încuiat. Chiar cu lacăt!

Descuiați pianul pentru maestrul Eugen Doga!, am strigat atunci, alergând pe culoarele Filarmonicii pentru a găsi persoana care avea cheia de la pian.

SOCIAL Prima reacție a Mihaelei Rădulescu după moartea mamei sale: „Mama mea extraordinară nu era bolnavă, doar a suferit prea mult”

21:30

EXTERNE Ucraina atacă la mii de kilometri distanță. SBU a distrus un petrolier din „flota fantomă” a Rusiei în Marea Mediterană

21:30

S-a descuiat pianul și Eugen Doga a început să cânte. La o altă ediție viitoare, a avut chiar seara sa, tot la Festivalul Internațional Adrian Păunescu. Sala arhiplină, aplauze nesfârșite și sentimentul că mai există oameni care să știe să aprecieze și să dea celor mai valoroși locul binemeritat.

Ultima dată ne-am întâlnit acum vreo doi ani, dacă îmi amintesc bine, la un târg de carte din București. L-am zărit trecând la un culoar distanță de standul meu și al Librăriei Păunescu, m-am gândit o secundă, apoi am mers spre dumnealui, măcar să-l salut. Eram aproape convinsă că nu mă va reunoaște, că nu va face dintr-o singură mișcare legătura dintre întâlnirile noastre de la Festival și cărțile de poezie pe care le duc pe sânge. M-am înșelat, desigur. M-a recunoscut, mi-a spus chiar pe nume, m-a îmbrățișat și a cotit la dreapta, ca să îmi vadă standul și să răsfoiască volumele de versuri pe care le aveam expuse.

I-am dăruit atunci prima mea carte, „Toate poeziile pe care nu ți le-am scris”. Ne-am dat întâlnire la Craiova, la Festival, ca totdeauna. Nu aveam de unde să știu că la edițiile ce aveau să urmeze vom fi presați de fel de fel de dificultăți și ne va fi imposibil să avem și invitați de onoare, care să ia parte la fiecare moment pregătit cu grijă, din dor de Adrian Păunescu și de adevărata cultura. Și nici nu voiam să iau în calcul că vârstele ar putea să ne despartă definitiv.

Ieri, Eugen Doga s-a stins din viață. La aproape 89 de ani. După o suferință ceva mai lungă, aveam să aflu tot ieri. Dar și după o viață frumoasă și o operă imensă care va îmbogăți cultura românească atât cât va mai exista cultură, cât vor mai fi oameni care să simtă și să vrea să se salveze de la banal. Se mai scrie o pagină în marea carte a nemuririi din care fac parte atâția de-ai noștri. Și se mai îndesește singurătatea pe aici, pe străzile unei lumi care seamănă tot mai tare a front. A „front fără învingători”.

Descuiați pianele!

Citește și:

Capitala de la Cluj

Liniştea de după furtună

Ţara lui Nichita Stănescu

Artificialii de serviciu

Cât tupeu mai aveţi, domnule?