Vă scriu de pe frontul oamenilor valoroşi, printre care, dintr-o întâmplare frumos premeditată, m-am aflat, la finalul săptămânii trecute. Vă scriu, doar că să vă dau de veste şi ca să vă dau iluzia că performanţa, vreodată, ar putea ridica pe cel mai înalt dintre piedestaluri numele acelora care, prin faptele lor, schimbă mersul lumii. În direcţia corectă. Înspre destinaţia salvatoare.
Acum numai câteva zile, într-o Cetate de oraş care seamănă prea bine cu nobleţea din privirea românilor adevăraţi, două personalităţi ale ştiinţei româneşti, Dumitru Prunariu şi Florin Păun, au primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Alba-Iulia, pentru întreaga lor activitate şi pentru legăturile imposibil de şters cu zona aceasta a ţării. Cine sunt dumnealor? De unde au apărut? Şi cu ce se ocupă?
Dumitru Prunariu, poate aţi auzit acest nume…
Singurul român care a reuşit să ajungă în spaţiu, exact cum i-am spus fetiţei mele, care privea cu ochi mari, ca înspre o rachetă spaţială în plină decolare, înspre acela care ne povestea despre cum se poate urca până sus de tot, atât de sus, de unde linia Carpaţilor încă se vede, dar de unde nu se pot zări nici graniţe, nici diferenţe culturale, nici războaie, nici conflicte ideologice.
Florin Păun? Unul dintre cei mai de succes ingineri români, pasionat până dincolo de biblioteci de fizică şi de spaţiu, cel care, mutat de zeci de ani în Franţa, reuşeşte, prin pofta lui infinită de performanţă, să îi facă să înţeleagă cele mai importante dintre principii până şi pe oameni care n-au legătură cu domeniul lui.
A fost mulţi ani şef la ONERA, compania care are în grijă, în Franţa, domeniul aerospaţial. A condus nenumărate echipe de cercetare, în domeniul inovaţiei, a plimbat buletinul românesc – deşi are dublă cetăţenie – prin colţuri de lume prin care numai un astfel de om al performanţei ar şti să ne pună pe hartă, pentru ca în umbra noastră să se poată citi şi şcoala pe care, ca naţie, cu succes am absolvit-o.
Profesori universitari, oameni de ştiinţă, iubitori de artă şi literatură, cu toţii s-au adunat la Alba Iulia, ca într-o altfel de mare unire, pentru a celebra momentul înmânării titlurilor de cetăţeni de onoare. Înălţător moment, într-adevăr! Printre acorduri de chitară clasică şi clape de pian lovindu-se de aerul boem, în Sala Unirii din Alba, aplauzele au mers către doi oameni care merită atenţia şi preţuirea noastră, a celor pricepuţi doar la altfel de zboruri înalte.
Da, cu această ocazie, am zburat în Cosmos şi am aterizat în cetatea Albei Iulia, printre oameni mari şi generoşi, care ştiu şi pot să te poarte spre înălţimi necucerite încă. Şi am văzut acolo şi o administraţie locală – în frunte cu admirabilul primar Pleşa – care ştie să preţuiască, cu fruntea sus, oamenii mari ai acestei ţări.
Destule probleme sunt la graniţele noastre, destule tristeţi sunt peste tot, prin fiecare colt de ţară şi prin fiecare ungher de lume. Măcar să avem grijă de cei valoroşi, care mai pot face lumină şi care ne pot arăta unde începe şi unde se termină frumoasa cărare a marilor izbânzi.
Citește și: