După ani de muncă în ITALIA, s-au întors în România, dar au avut un șoc au văzut ce înseamnă birocrația. „Nu ne bagă nimeni în seamă”

Doi români care ani de zile au muncit în Italia, unde au învățat tainele brânzeturilor și mezelurilor artizanale, s-au întors acasă, în speranța că vor putea aplica aici tot ce-au acumulat dincolo. Pentru soții Lucia și Vasile Berinde, însă, revenirea în comuna Giulești, din Maramureș, nu a depășit așteptările.

Împreună cu fiul lor, Cristian, ei au deschis o mică afacere de familie – celebre preparate italiene sunt reinterpretate în stil românesc, cu ingrediente locale și gust autentic.

O afacere mică de familie

În curtea gospodăriei lor din Giulești, familia Berinde produce brânzeturi și mezeluri naturale, maturate lent, după metode tradiționale.

„Produsele pe care le avem aici, modul de preparare, tot ce ține de aparatură și tehnologie am adus din Italia.

INEDIT Psihologii spun că toți oamenii care nu împart niciodată mâncarea din farfurie au trăit această traumă în copilărie

08:05

FLASH NEWS Șeful Vămilor din România, reținut de DNA într-un dosar de fals și uz de fals. Doi funcționari din Galați sunt implicați în același dosar

08:00

Rețetele sunt personalizate pe specificul zonei noastre. Le-am adaptat pe toate: brânzeturi, carne, produse de vânat. Produsele nu au conservanți absolut deloc, doar sare și condimente naturale. Carnea e din zona Maramureșului. Încercăm ca materia primă să nu vină de mai departe de 100 de kilometri”, explică Vasile Berinde.

Deocamdată, familia Berinde colaborează cu crescători locali, dar planul este să deschidă o fermă proprie. Din păcate, însă, birocrația le pune piedică ori de câte ori încearcă să se dezvolte.

„A fost foarte greu. În primul rând, cu autorizațiile. Părerea mea este că ar trebui un pic separate lucrurile. Una e să faci producție industrială, alta e să ai o mică afacere. În România, autorizațiile sunt numai pe procesare industrială. Nu există un sistem simplificat pentru micii producători.

De exemplu, noi procesăm 100 de kilograme maximum pe săptămână, adică un porc. Nu e nevoie pentru asta de o legislație atât de stufoasă, pentru că noi nu suntem o industrie. Asta nu înseamnă că nu trebuie respectate regulile de igienă”, spune Vasile Berinde.

Produsele lor sunt făcute manual și necesită condiții speciale de păstrare – „Nu se pot arunca grămadă în supermarket. Trebuie ținute agățate, pentru că aerul trebuie să circule în jurul lor. Trebuie păstrate și la o distanță, și la o anumită umiditate și ventilație. Termenul lor de valabilitate este de 30 de zile”.

„Suntem prea mici, nu ne bagă în seamă”

Deși există inițiative locale care încearcă să unească micii producători, niciun ajutor din partea autorităților nu a venit.

„Nu avem nicio șansă să punem presiune pe autorități. Suntem prea mici, nu ne bagă nimeni în seamă. Noi suntem asociați într-un fel, cam 25-30 care ne adunăm la Roade de Oraș, dar nu putem face mare lucru”, afirmă Vasile.

Pentru că au activitate sezonieră, cu un vârf de vânzări în perioada rece, când consumul de carne de porc crește, mezelurile se vând mai mult online și pe plan local.

„Ca să vindem mai departe, am avea nevoie de mijloace de transport cu distribuție frigorifică. Am încercat să accesăm Start Up Nation, dar chiar atunci s-a schimbat legislația și se cereau minimum 4 angajați. De 20 de ani tot investim în afacerea asta. Am început cu 50.000 de euro şi am ajuns la aproximativ 120.000”, povesteşte Vasile Berinde.

Mai departe, el arată că au întâmpinat greutăți și în încercarea de a atesta oficial produsele naturale pe care le realizează: „Am încercat să atestăm un produs montan. Și una dintre condiții era justificarea hranei animalului. Maramureșul nu e o zonă agricolă. Nu avem porumb şi trebuie adus din altă parte. Dar nu poți certifica un produs dacă nu îi poți urmări traseul. Sunt tot felul de chichițe care te împiedică și ajungi la un punct în care renunți”.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Romina Ferrari, reacție EXCLUSIVĂ pentru Gândul la taxele guvernului Bolojan: „Taxa pe LUX NU este pentru România. Italia, Franța au tot dreptul”

Badantă româncă, condamnată definitiv în Italia. A ținut opt ani în România o pensionară italiancă și i-a golit conturile