Un cuplu tânăr din Regatul Unit a trăit o experiență care le-a schimbat viața, acum 50 de ani, de Crăciun. Atunci, o invitație făcută unui om fără adăpost a dus la o frumoasă poveste de familie care a durat 45 de ani.
La data de 23 decembrie 1975, Rob Parsons și soția acestuia, Dianne, se pregăteau de sărbători în locuința lor din Cardiff, când au auzit o bătaie la ușă.
Potrivit BBC, în fața casei lor era un bărvat cu un sac de gunoi în mâna dreaptă și cu un pui congelat în mâna stângă. Rob și-a amintit puțin chipul bărbatului: era Ronnie Lockwood, un copil pe care îl întâlnise ocazional la școala de duminică și despre care se spunea că este „puțin diferit”.
„I-am spus: «Ronnie, ce-i cu puiul?» Și el mi-a răspuns: «Cineva mi l-a dat de Crăciun». Apoi am spus două cuvinte care ne-au schimbat viața tuturor. Și nu sunt sigur de ce le-am spus. I-am spus: Intră, Ronnie”, a povestit Rob.
La vremea respectivă, Rob avea 27 de ani, iar Dianne 26. Cei doi au simțit că trebuie să-l ajute pe Ronnie, un bărbat autist, oferindu-i adăpost.
I-au gătit o masa caldă, l-au lăsat să își facă baie și l-au lăsat să stea la ei de Crăciun. Gestul de compasiune s-a transformat într-o relație unică, plină de dragoste, care a durat 45 de ani, până la moartea lui Ronnie.
Rob și Dianne erau căsătoriți de numai patru ani când l-au acceptat pe Ronnie în casa lor. La vârsta de 30 de ani, acesta duce o viață grea, fiind fără locuință de la 15 ani și trăind pe străzile din Cardiff. Rob își amintește cî îl mai văzuse pe Ronnie la un club pentru tineret pe care îl coordona.
De Crăciun, cuplul le-a cerut rudelor să-i aducă lui Ronnie cadouri: o pereche de șosete sau produse de igienă. „Îmi amintesc cum stătea la masa de Crăciun cu cadourile în fața lui și plângea, pentru că nu mai trăise niciodată acel sentiment de dragoste”, a spus Dianne. „A fost incredibil să îl vedem”.
La început, cuplul intenționa să îl găzduiască pe Ronnie numai până după sărbători. Însă, când a venit momentul să plece, cei doi nu au putut să-l alunge. Ronnie fusese trimis într-un centru de îngrijire la numai opt ani. A părăsit Cardiff la 11 ani și a fost plasat la o școală aflată la 200 de mile distanță.
„Nu avea prieteni acolo, nici un asistent social sau profesori care să-l cunoască”, a spus Rob. „Întotdeauna se întreba: Am făcut ceva rău?”
Cei doi au observat că, la început, Ronnie era stânjenit, nu îi privea în ochi și vorbea puțin. În timp însă, au început să-l cunoască mai bine și să-l iubească. I-au găsit și un loc de muncă ca gunoier și l-au ajutat să-și cumpere haine noi. În fiecare dimineață, Ronnie golea mașina de spălat vase, iar Rob se prefăcea surprins.
„Era greu să pari surprins când primeai aceeași întrebare luni și marți, dar acesta era Ronnie”, a spus Rob râzând.
Ronnie avea și un suflet generos, petrecând mult timp la biserica locală, unde aduna donații pentru persoanele fără adăpost și aranja cu grijă scaunele pentru slujbe.
Însă nu totul a fost ușor. Cuplul s-a confruntat și cu dificultăți, chiar cu dependența de jocuri de noroc a lui Ronnie, care a durat 20 de ani. Ronnie a murit în 2020, la vârsta de 75 de ani, după un accident vascular cerebral, iar din cauza restricțiilor impuse de pandemia de Covid-19, numai 50 de persoane au putut să participe la înmormântarea sa.
Autorul recomandă: