Mircea Dinescu a scris poezia care l-a vizitat în noaptea de Anul Nou: „Locuiam în casă de paiantă,/cu apă rece, criză de săpun”

Nostalgia comunistă, care-i animă pe mulţi dintre români, este redată plastic de poetul Mircea Dinescu în ultima sa creaţie în versuri, realizată în noaptea de Anul Nou. 

„O poezie care m-a vizitat în noaptea de Anul Nou” îşi intitulează Mircea Dinescu poemul dedicat acelora care încă deplâng Epoca de Aur şi sărbătorile vremii.

Şi cum nu exista alt termen de comparaţie, dragostea şi viaţa păreau rupte dintr-un film rusesc, cu personaje şi fapte pe măsură.

„Îți amintești?

Îți amintești iubito, ce tiptil m-

-apropiam de văile plinuțe?!

Păreai că ești actriță la Mosfilm

în chiloțeii tăi cu mînecuțe.

Dura o oră pînă să-i dau jos

și cinci secunde pînă să-ți fac felul,

cutremurul era așa frumos,

că peste noi se prăvălea castelul.

Castelul din chirpici, voiam să spun,

că locuiam în casă de paiantă,

cu apă rece, criză de săpun,

dar ce balcon, ce crupă elegantă,

ce glezne și ce buze de porfir

și ce mătase fină-n loc de piele

și Doamne, ce boboc de trandafir

pitit ca o căsuță-ntre vîlcele!”, scrie Mircea Dinescu, de Anul Nou.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Mircea Dinescu: „Halal de mine, am ajuns milionar”

Mircea Dinescu ironizează “Hora dezbinării” de 1 Decembrie: “Un președinte și o pălărie în văzul lumii se dădură-n stambă”