“Operațiunea din Venezuela” aruncă definitiv în aer Ordinea Mondială. Asistăm la un “concert al marilor puteri” și o revenire la sfere de influență

Anul 2026 debutează cu o nouă „operațiune militară specială”, pentru a relua eufemismul consacrat al vocabularului strategic rusesc, de această dată pe continentul american, în Venezuela.

Statele Unite transmit astfel un semnal fără echivoc: în spațiile considerate vitale, prezența puterilor rivale și ambiguitatea regimurilor care cochetează cu acestea nu mai sunt tolerate.

Arestarea cuplului prezidențial venezuelean și, mai ales, afirmația președintelui Donald Trump potrivit căreia acțiunea s-a desfășurat în deplină conformitate cu legislația americană – o recunoaștere implicită a suspendării dreptului internațional în zonele de interes prioritar ale marilor puteri – consolidează impresia intrării într-o nouă etapă a ordinii mondiale.

Imperiul nu se extinde; dimpotrivă, se retrage

Democrația americană nu mai simte nevoia nici de justificări elaborate, nici de decor procedural. Regimul ostil este înlăturat, cu sprijinul decisiv al elitelor politico-militare locale, aceleași care, ca și în România anului 1989, sunt primele care detectează schimbarea de vânt și caută să se repoziționeze.

REACȚIE Nazare îl contrazice pe Câciu: „Dobânda la care se împrumută România a coborât spre aproximativ 6,4% pe an, cel mai scăzut nivel din ultimii 2 ani”

16:59

ULTIMA ORĂ Donald Trump i-a greșit funcția lui Nicușor Dan. L-a numit “premierul României”

16:56

Intervenția din Venezuela poate fi citită ca aplicarea accelerată a reactivatei doctrine Monroe formulată în Noua Strategie de Securitate a administrației Trump 2.0. Imperiul nu se extinde; dimpotrivă, se retrage.

Republica imperială americană își securizează spațiile vitale, iar această concentrare defensivă asupra propriei emisfere marchează abandonarea ambiției unei proiecții universale a puterii. Aviz celor de la Bucureşti care, în naivitatea lor, vor aplauda înlăturarea unui regim de inspiraţie comunistă şi un recul al influenţei Rusiei.

Convergență de viziune între Washington şi Moscova

Da, marea putere din vecinătatea noastră estică dispune la Caracas de cea mai mare filială Rostec (un fel de Romtehnica) dar pierderea Venezuelei s-a făcut cu controlat, reacţiile Moscovei fiind palide de-a lungul săptămânilor de demonstraţie de forţă americană. Ca de altfel şi ale Beijingului.

Precedentul istoric este intervenția din Panama din 1989: o demonstrație de forță rapidă, limitată, menită să reafirme controlul asupra unui teritoriu esențial. Ca și atunci, acțiunea pare să se înscrie într-un aranjament tacit cu Moscova, conform vechii logici, reînviate, a sferelor de influență: „tu acolo, eu aici”. Diplomația multilaterală este astfel substituită de negocieri directe între centrele reale ale puterii.

Alături de invazia rusă din Ucraina, operațiunea americană din Venezuela dezvăluie o convergență de viziune între Washington şi Moscova asupra relațiilor internaționale: revenirea sferelor de influență, reactivarea unui concert al marilor puteri și consacrarea raportului de forță ca principiu ordonator, în detrimentul normei juridice.

UE asistă, fără instrumente și fără voce

Lumea nu mai este concepută ca un spațiu al regulilor, ci ca o hartă a intereselor; nu ca o comunitate normativă, ci ca un câmp de negociere între imperii conștiente de propriile limite și, tocmai de aceea, hotărâte să le apere fără echivoc.

Pentru Europa, acest episod se adaugă unui șir de confirmări incomode. După negocierile privind Ucraina și crizele din Orientul Apropiat și Mijlociu, intervenția americană din Venezuela demonstrează încă o dată incapacitatea Uniunii Europene de a acționa ca actor geostrategic.

UE asistă, fără instrumente și fără voce, la reconfigurarea unei ordini mondiale care se decide în afara sa.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Cum încheie România anul internaţional 2025
• Dialogul cu Putin. Pariul lui Macron și ce a înţeles România
• România între Paris și Washington: iluzia unei alternative geopolitice