Emanuel Gyenes (Autonet Motorcycle Team) a ocupat poziţia a 38-a în etapa de vineri, desfăşurată între Al Henakiyah şi Yanbu.
Emanuel Gyenes a avut o accidentare la viteză mare în cea de-a treia etapă a Raliului Dakar și de atunci duce o luptă continuă să poată lua startul și în etapa următoare.
Cu mâna dreaptă umflată, dureri de cap și vederea afectată, neputând să perceapă diferențele de nivel, a decis să continue. Cu trei etape înainte de finalul raliului, se află pe locul 25 în clasamentul general și pe 4 la Original.
De la accidentare, Mani este monitorizat permanent de echipa medicală a raliului, fiind urmărit chiar de medicii care au intervenit după căzătură. Sâmbătă, în ziua de pauză, a refăcut scanările din ziua accidentului și a decis să continue. Din păcate, deși durerile de cap s-au mai atenuat, problemele cu vederea persistă, în continuare nu poate percepe diferențele de nivel. Efortul pe care îl face este foarte mare.
Pe lângă ritmul mai lent din pe probele speciale, în zonele de dune rulează foarte încet comparativ cu ritmul său obișnuit, pentru că nu le percepe clar forma și nu își dă seama exact unde se termină o dună.
Miercuri, 14 ianuarie, s-a rulat în a 10-a etapă a raliului care a fost și a doua parte a maratonuluidin a doua săptămână a raliului Dakar 2026. În noaptea dintre etapele 9 și 10, motocicliștii au dormit într-un bivuac-refugiu, și cei de la auto, în altul, la fel ca în prima săptămână.
Asta le-a permis riderilor să se odihnească mai bine, întrucât a lipsit zgomotul cauzat de generatoare și de lucrul la mașini pe tot timpul nopții. În acest bivuac-refugiu din deșert, au primit de la organizatori cort, sac de dormit, o saltea și o rație militară și nu au avut acces la piese sau pneuri.
Pentru că în total avea de parcurs 961 de kilometri, Mani a decis să pună ultimul set nou de pneuri pe care îl mai avea la dispoziție. În categoria Original by Motul, riderii au voie să folosească doar șase seturi de pneuri pentru toate cele 14 zile de concurs.
Totuși, cum au predominat zonele nisipoase, iar în etapa a 10-a dunele au fost la ordinea zilei, uzura nu este atât de mare, cum a fost cazul în primele două etape din raliu.
Atunci, Mani a parcurs ultimii 20 de kilometri din proba specială a etapei a doua cu mousse-ul topit în pneu și a ajuns în bivuac cu crampoanele extrem de tocite pe roata spate.
Au fost și dune faine, mari unde puteai să mergi ușor, dar în acele dune mici albe a fost destul de greu fizic și acolo nu am văzut diferențele de nivel, și nici unde este capătul dunei. De vreo trei ori am închis mai repede gazul (accelerația) decât să ajung în vârful dunei și asta pentru că nu am văzut. Acolo am pierdut și timp și energie până am scos motocicleta și am mai urcat încăodată. Mai am trei zile până la final și mă bucură că sunt încă în concurs
Emanuel Gyenes (#34 Autonet Motorcycle Team)
Lovitură din Italia: „Mai multe echipe din Serie A s-au interesat de Daniel Bîrligea”