Palazzo Dario, o bijuterie arhitecturală, construită în secolul al XV-lea, chiar în inima Veneției, nu a mai reușit de ani de zile să-și găsească un proprietar. De vină, explică agenții imobiliari, ar fi o legendă locală care spune că palatul de pe pe malul Canalului Mare ar fi blestemat, iar cei care se aproprie măcar de el, își găsesc sfârșitul la scurt timp, relatează The Guardian.
Situat într-o poziție privilegiată pe malul Canalului Mare din Veneția, la doar câțiva pași de Colecția Peggy Guggenheim, renumitul Palazzo Ca’ Dario strălucește pe apă încă de la sfârșitul secolului al XV-lea, fațada sa elegantă din perioada renascentistă venețiană timpurie fiind una dintre cele mai distinctive din oraș.
Palatul a fost numit după primul său proprietar, Giovanni Dario, un diplomat aclamat ca erou după ce a încheiat un tratat de pace cu Imperiul Otoman. De-a lungul secolelor palatul a fost locuința nobililor, comercianților și chiar a regalității muzicii rock britanice. În 1908, a fost pictat de Claude Monet în timpul călătoriei sale la Veneția, iar un an mai târziu a fost menționat de romancierul Henry James în jurnalul său de călătorie Italian Hours.
Însă clădirea întinsă, care are nouă dormitoare, opt băi și săli de recepție grandioase decorate cu fresce, s-a dovedit a fi extrem de dificil de vândut – cumpărătorii nu au fost speriați neapărat de prețul său, care se ridică, potrivit unor surse, la 20 de milioane de euro. Mai degrabă, reputația sa de „palat blestemat al Veneției” este cea care îi împiedică pe agenții imobiliari să încheie „tranzacția secolului“.
Palatul a primit această faimă după o serie de proprietari și oaspeți care au avut parte de morți premature și, în unele cazuri, violente.
Acum, proaspăt renovat, vânzarea Ca’ Dario a primit un nou impuls, provocarea fiind încredințată unității din Veneția a Christie’s International Real Estate și Engel & Völkers. Christie’s descrie clădirea ca fiind o „bijuterie arhitecturală” cu arcade gotice, candelabre antice din Murano și o terasă cu loggie, menționând în același timp locația sa într-un cartier venețian „liniștit”, ferit de aglomerație.
Ceea ce nu menționează discursul de marketing sunt poveștile tragice care au înfrumusețat legendele locale despre blestemul care planează asupra clădirii, scriu jurnaliștii The Guardian.
Conform povestirii, palatul este asociat cu cel puțin șapte decese, cel mai macabru fiind cel din 1970, când proprietarul de atunci, contele Filippo Giordano delle Lanze, a fost ucis între zidurile sale de iubitul său, un marinar care a fugit la Londra și care a fost la rândul său ucis mai târziu.
Christopher „Kit” Lambert, pe atunci managerul formației The Who, a cumpărat proprietatea în anul următor. Deși susținea că nu era deranjat de presupusul blestem, se spune că le-a mărturisit prietenilor că dormea în altă parte pentru a scăpa de „fantome“.
Atunci când acesta a început să consume droguri, localnicii au dat vina pe blestem. După părerea lor, tot blestemul a fost vinovat și pentru criza financiară cu care s-a confruntat apoi și pentru moartea sa la Londra în 1981, după ce a căzut pe scări.
În anii 1980, palatul a fost cumpărat de finanțistul italian Raul Gardini, care a fost implicat într-un scandal de corupție de mare amploare și s-a sinucis la Milano în 1993.
Legendele fac aluzie și la faptul că palatul ar aduce ghinion celor care se apropie de el sau își petrec vacanța acolo.
Mario Del Monaco, un tenor de operă, intenționa să cumpere proprietatea în 1964, dar s-a răzgândit după ce a fost implicat într-un grav accident de mașină în drum spre ea; John Entwistle, basistul formației The Who, a murit în SUA în 2002, la o săptămână după ce o închiriase.
Ca’ Dario a rămas în mare parte abandonat după aceea și, deși a atras interesul unor potențiali cumpărători îndrăgostiți de arhitectura sa – printre care se zvonește că s-ar afla și Woody Allen –, se spune că aceștia au fost descurajați de atmosfera fantomatică a clădirii.
În 2006, clădirea a fost cumpărată de o firmă americană în numele actualului proprietar, a cărui identitate nu a fost făcută publică. Faptul că proprietatea a rămas goală de atunci nu a făcut decât să alimenteze poveștile.
Arnaldo Fusello, director general la Christie’s în Veneția, a spus că venețienilor le place să spună povești interesante, în special turiștilor. „De exemplu, gondolierul care trece cu barca pe lângă clădire, este cam așa”, a spus el.
El a menționat, de asemenea, „sutele” de locuitori care, de-a lungul secolelor, au trăit până la o vârstă înaintată în palat, inclusiv Dario, care a murit din cauze naturale la 80 de ani.
Davide Busato, istoric în Veneția, a spus că zvonurile au început în anii 1970, dar au luat amploare după sinuciderea lui Gardini, generând o zi de sărbătoare pentru jurnaliști.
„Venețienii au înghițit-o pe nemestecate”, a spus el. „Le place să spună povești și este destul de normal pentru ei să exagereze, așa cum au făcut cu insula Poveglia.” Poveglia este o insulă abandonată și, se spune, bântuită, situată în laguna venețiană.
Venețienii erau un popor pragmatic și, de obicei, nu se lăsau influențați de superstiții, a spus Busato, „dar le place să uimească oamenii, în special pe cei care vin din afară”.
Busato a spus că Veneția este plină de clădiri istorice în care au avut loc crime și sinucideri și care astăzi găzduiesc hoteluri de lux. „Ca în cazul tuturor legendelor, cele care înconjoară Ca’ Dario sunt puțin confuze – povestitorii iau câteva fapte concrete și le amplifică.”
Fusello este încrezător că palatul își va depăși reputația sinistră și se va vinde. l a spus că până acum a atras „mult” interes, din partea unui amestec de italieni și străini. „Acesta este un loc unde trăiește istoria”, a spus el. „Și dacă vrei să trăiești istoria, atunci aceasta este casa perfect.“
RECOMANDĂRILE AUTORULUI:
Țara mică din Europa, pe care o parcurgi în 45 de minute. Are „cel mai frumos port din lume”