Modelul „Vietnam”. Când și cum se va termina războiul din Iran? Ambele tabere, slăbiciuni și puncte forte

Toate războaiele se termină la un moment dat. Uneori, sfârșitul este atins atunci când una dintre părți își atinge obiectivele. Acestea pot varia de la o victorie limitată până la cucerirea națiunii inamice, explică George Fridman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures. Când niciuna dintre națiuni nu își poate atinge obiectivele, continuă acesta, războiul se încheie prin negocieri.

Evoluția și rezultatul acestor negocieri depind de două lucruri.

• Resursele. Care națiune este capabilă să continue războiul?
• Sprijinul popular. Se poate ajunge la un acord acceptabil pentru public?

SOCIAL Minivacanță de 1 Mai 2026. Câte zile libere sunt în total

13:16

ULTIMA ORĂ Concluzia PSD după şedinţa regionala de la Timişoara. Sorin Grindeanu:”Lucrurile nu mai pot continua. Cu Ilie Bolojan am băut o cafea joi dimineaţa”

13:12

„Liderii ambelor părți trebuie să știe ce trebuie să realizeze pentru a supraviețui. Este o întrebare care uneori concurează cu interesul național. Fiecare parte trebuie să ia în considerare disponibilitatea cetățenilor săi de a continua să lupte sau de a cere încetarea războiului. Acest lucru nu este diferit de lumea afacerilor. Acolo, interesele acționarilor și ale conducerii pot uneori să fie divergente”, explică George Fridman în analiza sa.

Donald Trump | Foto – Mediafax

„Considerațiile geopolitice se întâlnesc cu considerațiile politice interne”

Scopul Statelor Unite în inițierea războiului împotriva Iranului a fost prevenirea unui Iran nuclear. Un Iran nuclear ar fi putut amenința Statele Unite.

Cealaltă temere era că un Iran nuclear ar ajunge să domine regiunea. Având în vedere bogăția petrolieră și importanța economică a regiunii, Iranul ar deveni o superputere.

„Înarmat cu o armă nucleară, Iranul își putea constrânge vecinii. Își putea construi puterea economică și o putea transforma într-o putere militară mai mare. Așadar, miza acestui război era mare.

• Acum, niciuna dintre părți nu a reușit să o învingă pe cealaltă din punct de vedere militar.
• Ambele părți trebuie să ajungă la o concluzie. Prețul păcii trebuie să nu fie atât de mare încât să amenințe supraviețuirea națiunilor sau a regimurilor lor.

Mojtaba Khamenei, noul lider suprem al Iranului | Foto – Mediafax

• Acesta este un moment în care considerațiile geopolitice se întâlnesc cu considerațiile politice interne.
• Și, ca în toate negocierile, există o dimensiune psihologică.

Națiunea care pare să aibă nevoie de o soluționare bazată atât pe realitatea sa militară, cât și pe cea politică internă, este partea mai slabă.

Prin urmare, fiecare națiune și regimul său trebuie să pară pe deplin pregătite să continue războiul și capabile să o facă. Partea care pare atât mai capabilă, cât și chiar dornică să poarte războiul are un avantaj uriaș. Amenințările interne la adresa supraviețuirii regimului subminează această strategie”, continuă George Fridman.

Donald Trump, pus în fața unei dileme | Foto – Mediafax

„Statele Unite sunt mai slabe din cauza realității politice”

Slăbiciunea Iranului, mai scrie Fridmann, constă în faptul că, pe termen lung, „Statele Unite sunt în mod inerent mai puternice în ceea ce privește producția și capacitatea de armament”.

„Slăbiciunea Statelor Unite constă în vulnerabilitatea conducerii politice și în opoziția substanțială a americanilor față de continuarea războiului.

• Sondajele recente arată că o majoritate a americanilor se opun războiului.
• Un procent mai mare se opune trimiterii de trupe terestre în Iran.
• Prin contrast, Iranul pare pregătit să continue războiul pe termen nelimitat, având în vedere puterea regimului său intern.
• Iranul este mult mai vulnerabil față de Statele Unite într-un război prelungit.
• Statele Unite sunt mai slabe din cauza realității politice.
• SUA sunt o națiune care nu este pregătită să se angajeze într-un război prelungit.

Având în vedere natura regimului iranian, acesta pare să nu se teamă sau să nu ia în considerare starea de spirit internă a națiunii.

La începutul războiului, președintele Donald Trump a cerut o revoltă a poporului iranian, pe baza demonstrațiilor recente care avuseseră loc împotriva regimului. Acest lucru nu s-a întâmplat. Regimul iranian și-a supus dușmanii interni și are o mână ceva mai puternică în negocieri decât ar fi avut altfel.

Realitatea politică din interiorul Statelor Unite face ca războiul prelungit să fie mai dificil de purtat”, mai scrie George Fridman.

La începutul războiului, președintele Donald Trump a cerut o revoltă a poporului iranian | Foto – Mediafax

Strategia iraniană

Strategia iraniană este de a prelungi războiul, chiar dacă Statele Unite degradează armata iranienă.

Cu cât Iranul poate constrânge mai mult aprovizionarea globală cu petrol, cu atât este mai probabil ca rezistența la război să slăbească guvernul american pe plan intern, avertizează George Fridman.

„În plus, cu cât războiul durează mai mult și petrolul este perturbat, cu atât alte națiuni vor presa mai mult Statele Unite să pună capăt luptelor.

Opinia Iranului este că un război mai lung va slăbi Statele Unite în mai multe moduri, chiar dacă avantajul militar al SUA asupra Iranului se extinde.

• Iranul nu se așteaptă ca Statele Unite să capituleze. Totuși, cu cât poate prelungi războiul mai mult, cu atât conducerea americană va dori mai urgent să-l pună capăt și cu atât mai multe concesii vor face SUA.
• Punctul forte al Iranului constă în faptul că are mult mai mult de pierdut în acest război decât Statele Unite.
• Paradoxal, cu cât războiul durează mai mult, cu atât finalul va fi mai favorabil pentru Iran.

Din punctul de vedere al Statelor Unite, cu cât războiul durează mai mult și cu cât costurile militare și economice sunt mai mari, cu atât are mai puțină influență în negocieri.

Este esențial ca SUA să poată crește presiunea militară asupra Iranului pentru a crește costurile războiului pentru publicul și regimul iranian. Însă o escaladare contrazice capacitatea Washingtonului de a purta războiul din cauza forțelor politice interne”, punctează George Fridman.

Este esențial ca SUA să poată crește presiunea militară asupra Iranului | Foto – Mediafax

Dilema americană

Dilema americană în acest război este, în principiu, similară cu logica războiului din Vietnam.

„Statele Unite au intrat în acel conflict pornind de la premisa că forța lor militară va paraliza Vietnamul de Nord și Viet Cong-ul.

• Comuniștii, însă, aveau un interes mult mai mare în a câștiga războiul decât Statele Unite.
• Nepierzând războiul, au învins Statele Unite generând în timp opoziție față de conflictul din Statele Unite.
• Perioada de timp pentru aceasta a fost de mai mult de un deceniu, dar comuniștii aveau interese atât de profunde încât au dăinuit.
• Interesul SUA era mult mai limitat, ceea ce a dus la eșecul Americii în atingerea obiectivelor sale în război pe o perioadă foarte lungă de timp.

Într-o oarecare măsură, miza SUA în acest război este mai mare decât a fost în Vietnam”, consideră George Fridman în analiza publicată de Geopolitical Futures.

Miza economică

Cu siguranță, miza economică este mai mare, având în vedere impactul economic negativ pe termen scurt asupra Statelor Unite, aliaților americani și altor națiuni precum China.

„Economia Chinei este oarecum dependentă de importurile de petrol la prețurile de dinainte de război și care este în proces de negociere a unei ajustări reciproce cu Statele Unite.

• Întrebarea este dacă alte națiuni afectate economic de război vor pune presiune asupra Iranului sau asupra Statelor Unite pentru a pune capăt conflictului.
• Având în vedere că regimul iranian are totul de pierdut în acest război și că Statele Unite au mult mai puțin de pierdut, presiunea asupra SUA (pe plan intern și din partea altor națiuni) va avea un efect mult mai mare decât presiunea asupra Iranului.

Întrebarea fundamentală este dacă presiunea internă asupra regimului iranian va crește și va fi mai eficientă în următoarele săptămâni de război.

Iar acest lucru depinde, de o mutare a SUA, de o eventuală escaladare a războiului. Dar și această mutare depinde de modelul de escaladare din Vietnam, respectiv dacă va fi mai eficient în acest război. Iar această presupunere este incertă”, încheie George Fridman analiza publicată de Geopolitical Futures.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Alegeri cu miză uriașă în Ungaria, Putin strânge din dinți. Atlantic Council: „Căderea guvernului Orbán l-ar lăsa fără cel mai important aliat din UE”
• O simplă pauză care anunță alte confruntări? În ce cheie poate fi citit „armistițiul temporar” între SUA și Iran. „Teheranul poate ține un laț în jurul statelor din Golf, pe termen nelimitat” 
• Momentul adevărului pentru Ungaria și Viktor Orbán. Scenarii îngrijorătoare înaintea unor alegeri decisive
• Cine sunt cele 5 personaje-cheie iraniene de care depinde, acum, supraviețuirea regimului de la Teheran
• Diversiunea CIA și intervenția echipei de elită SEAL 6. Culisele misiunii de salvare a pilotului american de pe avionul F-15E Strike Eagle, doborât în Iran