Statele Unite ale Americii sărbătoresc 250 de ani de la Declarația de Independență

Statele Unite ale Americii celebrează azi cea de-a 250-a aniversare a Declarației de Independență. Cele 13 colonii au refuzat să mai plătească taxe Imperiului Britanic fără reprezentare în Parlamentul de la Londra. De aceea,  Generalul George Washington a comandat Armata Continentală pentru a apăra Declarația de Independență pe câmpurile de luptă.

Războiul de Independență al Statelor Unite a început în 1775, cu ciocniri violente între trupele britanice și milițiile locale. Războiul celor Treisprezece Colonii era cu un imperiu care cuprindea peste 20% din suprafața Pământului.

FLASH NEWS CE Oltenia în alertă maximă. Încă 3.000 de angajați riscă să fie concediați, în urma deciziei Comisiei Europene

08:30

EDUCAȚIE Dosarul de fraudare a examenelor de Bacalaureat: cinci suspecți, reținuți. Cum acționa rețeaua din care ar fi făcut parte inclusiv profesori

08:19

Majoritatea populațiilor din cele Treisprezece Colonii erau de descendență engleză, irlandeză și scoțiană. Mai erau, de asemenea, germani, olandezi, francezi, alături de africanii (majoritatea luați în sclavie). Mai erau și cele circa 500-1000 de triburi de nativi americani, aflați pe pământurile Americii de Nord cu mii de ani înainte de venirea coloniștilor europeni.

Cele 13 colonii care au declanșat Războiul de Independență au fost:

1. New Hampshire
2. Massachusetts Bay
3. Rhode Island
4. Connecticut
5. New York
6. New Jersey
7. Pennsylvania
8. Maryland
9. Delaware
10. Virginia
11. Carolina de Nord
12. Carolina de Sud
13. Georgia

Motivele Revoluției Americane

Mulți coloniști sperau la o reconciliere cu țara lor mamă. Au realizat că libertatea nu era posibilă fără război. Motivele rezistenței se adunaseră în timp ce Massachusetts era sub legea marțială.  Parlamentul britanic a adoptat „Legile Intolerabile” , care au închis portul Boston pentru comerț.

I-a obligat pe coloniști să găzduiască soldați britanici. Le-a restricționat coloniștilor să mai organizeze întruniri publice. Oficialii britanici aveau privilegiul să fie judecați numai în Anglia.

În 1773, un grup de colonişti revoltaţi au aruncat mărfurile cu ceaiul britanic din portul oraşului Boston în ocean.

Cel de-al Doilea Congres Continental

Liderii coloniali ai Americii s-au adunat la Philadelphia pentru cel de-al Doilea Congres Continental. În cadrul întâlnirii convocate, au fost abordate nemulțumirile de lungă durată față de guvernul imperial britanic.

„Glonțul care a făcut înconjurul lumii” – Lexington și Concord

Ciocnirile dramatice dintre trupele britanice și milițiile americane au debutat în orașele Lexington din New England, cucerite pe 19 aprilie 1775, a spus profesorul de istorie de la Hillsdale College, Wilfred M. McClay. Regele George al III-lea al Angliei l-a instruit pe Thomas Gage, guvernatorul regal, să acționeze agresiv pentru a opri rebeliunea. Gage a trimis 700 de soldați britanici în tunică roșie pentru a cuceri orașul situat la 32 de km vest de Boston, unde vor prelua un depozit de aprovizionare al miliției.

Milițiile de „Patrioți” nu erau însă o gloată dezorganizată, iar Gage știa asta, Le ordonase soldaților britanici să se asigure că trag primii pentru a lovi în inima mișcării rebele și a le distruge moralul. Rezultatul bătăliilor de la Lextington și Concord a fost catastrofal pentru britanici.

Când britanicii au sosit la răsărit în Lexington, au fost întâmpinați de 70 de milițieni adunați, conduși de mai mulți ofițeri în frunte cu John Parker. Era ceață pe câmpia orașului.Erau mobilizați cu câteva ore înainte după ce argintarul Paul Revere și alți 60 de mesageri au dat deșteptarea de la miezul nopții pentru a informa milițiile împrăștiate că trupele britanice conduse de Francis Smith și John Pitcairn erau în drum spre Boston.

Nimeni nu știe cine a tras primul glonț. 73 de soldați britanici au fost uciși, în timp ce Patrioții au pierdut 49 de milițieni. Astfel, a început Războiul de Independență American. Fitilul celui mai important război al secolului 18 a fost aprins!

Formarea Armatei

„Mii de cetățeni înarmați au răspuns chemării libertății într-un moment în care tirania a încerccat să înăbușească spiritul unei națiuni emergente. Rezultatul avea să definească republica noastră”, a spus Pete Hegseth, secretarul SUA al Departamentului de Război și șeful Pentagonului.

Povestea armatei începe în primăvara anului 1775, la o lună după ce miliția din Massachusetts i-a umilit pe soldații britanici în bătăliile de la Lexington și Concord.

În mai 1775, Patrioții au chemat milițiile din toate cele 13 colonii. Au adunat stocuri de arme, muniție, artilerie și provizii militare. Coloniile aveau nevoie de o forță de luptă unită, cu un lanț de comandă clar. Delegații celui de-al Doilea Congres Continental au stabilit că este nevoie de crearea unei armate.

„Fără o putere civilă care să o întrețină și să o controleze”, a transmis Convenția Provincială din Massachusetts către cel de-al Doilea Congres Continental.

În timp ce britanicii se pregăteau să riposteze și veneau în număr mare la New York, Congresul Continental a ordonat că dacă britanici comit ostilități și încalcă proprietățile private, locuitorilor le este permis să se apere pe cont propriu și să respingă forța cu forță. Pe 14 iunie, cel de-al Doilea Congres Continental a votat înființarea Armatei Continentale.

Au fost mobilizate șase companii de pușcași din Pennsylvania, două din Maryland, două din Virginia, fiecare compusă dintr-un căpitan, trei locotenenți, patru sergenți, patru caporali, un toboșar sau un trompetist și 68 de soldați. Fiecare companie odată alcătuită trebuia să mărșăluiască și să se alăture armatei de lângă Boston, sub comanda unui ofițer șef.

„Mesajul către britanici a fost unul clar – nu era o rebeliune. A fost un act unitar de sfidare”, a spus Pete Hegseth.

George Washington devine comandantul suprem al armatei

Pe 15 iunie, congresul l-a numit în unanimitate pe George Washington din Virginia în funcția de Comandantul Suprem. Washington a început să construiască o nouă armată. Sarcina lui nu era doar să mobilizeze oameni dispuși să lupte. Ci să remodeleze caracterul oamenilor care participau la lupte. Curajul nu era îndeajuns.

Washington a lucrat constant pentru a insufla ordine și disciplină. Să asigure aprovizionarea. Să instituie un atrenament riguros să producă soldați care să lupte față în față cu armata britanică.

Britanici plănuiau să ocupe Peninsula Charleston din Boston. Pe 16 iunie, generalul Artemis Ward i-a trimis pe coloneii Richard Grindley și William Prescott cu 1.200 de soldați să ocupe dealul Bunker, cu vedere la portul Boston.

Bătălia de la Bunker Hill

Pe 17 iunie 1775, britanicii au asediat Bunker Hill cu peste 3.000 de soldați, conduși de William Howe, Thomas Cage și John Pitcairn.

2.400 de patrioți, conduși de William Prescott, Israel Putnam și Joseph Warren le-au ținut piept, cu o forță militară inferioară numeric: 2.400 de milițieni.

Britanicii au obținut victoria, dar una care a fost costisitoare. 226 de soldați britanici au fost uciși, iar ofițerul John Pitcairn și-a pierdut viața.

Declarația de Independență

La 11 iunie 1776, Congresul a numit un Comiteti de cinci membri pentru a emite o declarație de independență în fața Coroanei Britanice. Se întâmpla la un an de la începerea războiului.  Au fost desemnați atunci:

• John Adams, delegat din Massachusetts, viitorul vicepreședinte al președintelui George Washington între 1789 și 1797, cel de-al doilea președinte al SUA între 1797 și 1801, primul care și-a stabilit reședința la Casa Albă și singurul federalist care a ocupat această poziție;
• Benjamin Franklin, savant, inventator, scriitor, diplomat, filosof politic și reprezentant al coloniei Pennsylvania;
• Thomas Jefferson, reprezentant al coloniei Virginia, care avea să devină Guvernator al statului natal, secretar de Stat, vicepreședinte și cel de-al treilea președinte al SUA din 1801 până în 1809;
• Robert R. Livingston, reprezentant din New York și viitor ministru SUA responsabil cu relațiile cu Franța;
• Robert Sherman din Connecticut, viitor senator;

Thomas Jefferson a redactat Declarația de Independență între 11 iunie și 28 iunie 1776.

A scris-o singur într-un apartament închiriat cu două camere din Philadelphia. Jefferson, de profesie filosof politic și iluminist, s-a inspirat după Thomas Paine și John Locke.

Declarația a fost citită și revizuită în clădirea care poartă acum denumirea de „Sala Independenței”. Jefferson a precizat că toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu, menționând că regele George al III-lea a impus sclavagismul în colonii.

Congresul a ordonat să fie eliminate părți din document pentru a-l „modera” pe placul delegațiilor din Carolina de Sud și Georgia.

Avocatul John Adams din Massachusetts a depus efort pentru a convinge cât mai multe delegaţii din colonii să voteze pentru separarea de Imperiul Britanic.

Declaraţia de Independenţă a fost redactată de filosoful Thomas Jefferson din Virginia.

Declaraţia a fost aprobată în Congres pe 2 iulie, tipărită pe 4 iulie, dar semnată abia până în august 1776.

,,Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii” (Declaraţia de Independenţă)

Sursa Foto: The White House