Psihologii spun că persoanele care își mișcă constant picioarele în timp ce stau jos au nesiguranțe și îngrijorări excesive

Este o modalitate de a elibera tensiunea acumulată din cauza stresului, anxietății sau plictiselii în sine, scrie El Economista.

Un obicei foarte comun pe care cu siguranță l-am observat cu toții la cineva (chiar și la noi înșine) este mișcarea constantă a unuia sau a ambelor picioare în timp ce stăm așezați. Este o mișcare „involuntară”, dar care poate fi destul de enervantă pentru cei din jur. Conform psihologiei, este strâns legată de stres sau anxietate.

Corpul încearcă să elibereze „tensiunea acumulată” într-un fel atunci când se confruntă cu emoții copleșitoare. Alte obiceiuri comune legate de acest lucru includ roaderea unghiilor, joaca cu o șuviță de păr sau vorbitul rapid sau ezitant, ceea ce ar putea indica un anumit grad de suferință.

CONTROVERSĂAmendă record de 805 milioane de euro pentru Meta în Italia. Facebook a accesat fără acord galeriile foto ale utilizatorilor de Android

23:35

VIDEOGeorge Simion, interviu în presa internațională, în ziua în care 10.000 de români au ieșit în stradă: „Dacă mai există dreptate, Georgescu va fi eliberat. Dacă nu orchestrau ei totul, ar fi câștigat alegerile”

23:04

O altă cauză: plictiseala

În alte cazuri, dificultățile de concentrare sau pur și simplu plictiseala, de exemplu, atunci când suntem angajați în activități care nu ne interesează în mod deosebit, pot cauza acest lucru. De aceea este foarte frecvent să vezi pe cineva foindu-se într-o sală de așteptare, ceea ce indică, de asemenea, o nevoie puternică de a pleca.

Un lucru este clar: este vorba despre o nevoie de eliberare a energiei ca răspuns la sentimente „reprimate”, deși în unele cazuri ar putea fi o tulburare cunoscută sub numele de sindromul picioarelor neliniștite (RLS). Această afecțiune neurologică este caracterizată de o senzație de disconfort la nivelul picioarelor, care obligă persoana să le miște.

Caracteristici

Dincolo de posibilele cauze menționate, psihologii au ajuns la concluzia că persoanele cu acest obicei pot prezenta anumite trăsături particulare, cum ar fi:

Nesiguranță, din cauza mediului stresant în care trăiesc.
Îngrijorare excesivă, cu hiperactivitate cerebrală semnificativă.
Deziluzie, atunci când se confruntă cu „blocaje” care îi lasă cu sentimente de frustrare și nemotivare.

În alte cazuri, însă, ar putea fi pur și simplu un obicei dobândit, mai degrabă decât unul mental; adică o ciudățenie care s-a dezvoltat în timp.