Viața modernă ne suprasolicită mintea. Ce au descoperit cercetătorii despre stresul și anxietatea din prezent

Într-un nou studiu publicat în revista Behavioral Sciences, cercetători din domeniul științelor sociale de la instituții din Singapore au analizat studii și teorii anterioare și au ajuns la o concluzie: ritmul accelerat al progresului uman a depășit capacitatea corpului și a minții noastre de a ține pasul.

Ideea centrală este simplă: oamenii au evoluat pentru a trăi în grupuri mici, alcătuite din persoane cunoscute, și pentru a răspunde unor amenințări imediate și ușor de identificat, relatează Science Alert.

Astăzi, însă, trăim în comunități uriașe, suntem conectați permanent și ne confruntăm simultan cu numeroase presiuni care alimentează un sentiment continuu de competiție.

ARMATĂ Pierderi uriașe pe frontul din Ucraina: Numărul militarilor ruși căzuți în luptă se apropie de 1,5 milioane. Cum arată cifrele pentru armata Kievului

14:20

Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, dă de pământ cu proiectul legii salarizării al lui Dragoș Pîslaru. Ministerul Sănătății cere eliminarea prevederilor care nu s-au discutat inițial, inclusiv tăierile de 15% din unele sectoare medicale

14:16

 Loading ...

Potrivit studiului, această „nepotrivire evolutivă” (evolutionary mismatch) contribuie la apariția unor probleme importante de sănătate fizică și mintală, de la obezitate până la anxietate.

„Stresul, singurătatea și anxietatea sunt adesea considerate probleme personale sau legate de stilul de viață, însă ele pot reflecta și o nepotrivire între mediul în care trăiesc oamenii și condițiile pentru care au evoluat mintea și corpul nostru”, explică psihologul de mediu Sarah Chan, de la Universitatea de Tehnologie și Design din Singapore (SUTD).

Creierul nostru nu a evoluat pentru lumea de astăzi

Cercetătorii susțin că reacțiile noastre instinctive au fost modelate de sute de mii de ani de evoluție. Acestea funcționează tot mai puțin eficient într-un mediu care s-a schimbat radical în doar câteva secole.

De exemplu, înainte de era internetului era mult mai ușor să înțelegem locul pe care îl ocupam într-un grup social restrâns. Astăzi ne comparăm constant cu liste interminabile de prieteni, rude, celebrități și chiar persoane complet necunoscute.

Sursă foto: Shutterstock

O „policriză” care amplifică stresul

La toate acestea se adaugă efectele cumulate ale schimbărilor climatice, pandemiilor, instabilității economice și transformărilor tehnologice, precum dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale.

Cercetătorii descriu această combinație de probleme drept o „policriză” (polycrisis).

„Aceste evenimente – de la marile șocuri globale până la efectele lor psihosociale – sunt din ce în ce mai recunoscute ca fiind interconectate și capabile să se amplifice reciproc”, scriu autorii studiului.

Ei oferă și un exemplu. Creșterea costului vieții și adâncirea inegalităților economice, agravate de crize financiare și de pandemia de COVID-19, sporesc insecuritatea financiară și socială a oamenilor. Acest lucru îi determină să muncească excesiv, favorizează epuizarea profesională (burnout), reduce comportamentele de întrajutorare și creează un cerc vicios care intensifică sentimentul de competiție și poate contribui la stagnarea sau chiar la declinul economiei.

Sursă foto: Shutterstock

Cum ar putea fi redusă presiunea vieții moderne

Studii anterioare au sugerat că viața în orașele aglomerate face organismul să reacționeze ca și cum s-ar afla permanent sub amenințare și că, în prezent, cultura modernă influențează evoluția speciei umane chiar mai mult decât factorii de mediu.

Autorii și-au denumit teoria Ipoteza Nepotrivirii Evolutive Sociale și a Competiției (Social Evolutionary Mismatch and Competition Hypothesis – SEMCH) și consideră că înțelegerea acestui fenomen ar putea contribui la combaterea unor probleme psihologice tot mai răspândite.

Concluziile au implicații și pentru modul în care sunt proiectate orașele. Spațiile urbane pot fi concepute astfel încât să pară mai puțin aglomerate și mai puțin copleșitoare. Extinderea spațiilor verzi și a zonelor naturale reprezintă un prim pas evident.