Unii rechini de Groenlanda care trăiesc astăzi ar fi putut fi contemporani cu Shakespeare. Cu o vedere care nu se degradează odată cu vârsta, acest rechin de adâncime sfidează declinul asociat îmbătrânirii.
În aprilie 2026, un grup de cercetători și voluntari a stat pe țărmul înnorat din comitatul Sligo, Irlanda, și a privit cu uimire un exemplar al unei specii care nu mai eșuase niciodată acolo: un rechin de Groenlanda mort.
Judecând după dimensiunile sale, aproximativ 3 metri lungime, animalul avea peste 150 de ani. Mai exact, s-a născut în vremea reginei Victoria și a președintelui american Abraham Lincoln, relatează BBC.
După standardele unui rechin de Groenlanda, însă, acesta era încă destul de tânăr.
„Este atât de trist. Acest exemplar a avut nevoie de 150 de ani pentru a ajunge în punctul în care ar fi putut să se reproducă și să contribuie la refacerea populației, iar este posibil să nu fi avut niciodată această șansă”, spune Emilie De Loose, biolog marin în cadrul Irish Whale and Dolphin Group.
Rechinul de Groenlanda, cel mai longeviv vertebrat de pe planetă, poate trăi aproximativ 400 de ani. Unele dintre exemplarele care înoată astăzi prin oceane ar fi putut fi contemporane cu Shakespeare încă din perioada în care erau pui, deși durata exactă de viață rămâne încă un subiect de dezbatere, estimările variind între aproximativ 300 și 500 de ani.
Necropsia care a urmat au oferit o oportunitate de a aduce mai multă lumină asupra unei specii învăluite în mister.
Cercetători din mai multe organizații și instituții, inclusiv de la muzeu, au început examinarea rechinului într-un spațiu bine ventilat.
„Când este vorba despre un animal care ar putea avea câteva sute de ani, în interiorul lui ar putea exista orice, așa că, din motive de sănătate și siguranță, trebuie să respecți cu strictețe toate procedurile”, spune Jasmine Stavenow Jerremalm, doctorandă în ecologie marină la University College Cork din Irlanda
În ceea ce privește rechinii de Groenlanda, cercetătorii încearcă încă să răspundă la numeroase întrebări, de la modul în care aceste animale reușesc să trăiască atât de mult până la aspecte fundamentale despre existența lor.
Rechinii de Groenlanda sunt înotători lenți, solitari, care se hrănesc atât cu hoituri, cât și prin prădare. Ei consumă carcase de animale, dar sunt cunoscuți și pentru faptul că pot captura pradă precum focile și au fost chiar observați „aspirând” prada. O puternică forță de sucțiune le permite să tragă prada în gură și să o înghită întreagă.
Concentrațiile ridicate ale unor substanțe chimice din organism acționează ca un antigel, efect secundar fiind faptul că le fac carnea toxică.
Ochii rechinilor de Groenlanda reprezintă, la rândul lor, un alt mister.
„Vederea umană tinde să se degradeze odată cu înaintarea în vârstă, „în timp ce, la rechinul de Groenlanda, am demonstrat că vederea poate rămâne intactă timp de peste un secol”, spune Lily Fogg, cercetătoare postdoctorală în biologie evolutivă la Universitatea din Basel, Elveția.
Un studiu recent care a analizat inimile rechinilor de Groenlanda a constatat că acestea prezentau semne obișnuite ale îmbătrânirii, precum cicatrizarea. Cu toate acestea, în ciuda acestor modificări, inimile păreau să funcționeze normal.
Rezultatele sugerează că rechinul de Groenlanda a dezvoltat o rezistență la semnele îmbătrânirii care, în cazul altor animale, inclusiv al oamenilor, sunt asociate cu o sănătate precară a inimii.