Guava grecească, comoara ascunsă a insulei Leros. Fructul cu aromă unică și de patru ori mai multă vitamina C decât portocala

Un soi exotic de guava, adus în Grecia în urmă cu mai bine de șaptezeci de ani, a devenit unul dintre cele mai neobișnuite produse agricole ale insulelor grecești.

Cunoscut local sub numele de gaváfa, acest soi de guava este cultivat în scop comercial aproape exclusiv pe insula Leros, din arhipelagul Dodecanez. Datorită parfumului său intens, texturii untoase și gustului puternic distinct, fructul și-a câștigat un loc important în tradițiile agricole și culinare ale insulei, relatează Greek Reporter.

EXCLUSIVPrincipalul rival al lui Bolojan din PNL acuză o campanie de atacuri online după ce și-a anunțat candidatura la șefia partidului. „Cine plătește aceste conturi fictive?”

00:13

EMISIUNILIVE VIDEO finala Asia Express 2026 | Lovitură de teatru: Cine a câștigat, de fapt, marele premiu de 30.000€ oferit de Antena 1

00:02

Pentru cei care îl gustă pentru prima dată, gaváfa poate fi o experiență surprinzătoare. Fructul îmbină o dulceață delicată cu note acrișoare și ușor astringente, iar numeroasele semințe tari fac consumul în stare proaspătă mai puțin comod. Pe insula Leros însă, tocmai aceste caracteristici au dus la apariția unei game variate de preparate locale.

Cum a ajuns guava în Grecia

Guava este originară din Mexic și din America Centrală și de Sud, la mii de kilometri depărtare de Marea Egee. Fructul a ajuns pe insula Leros în anii 1950, când localnici întorși din Egipt au adus acasă puieți de guava și i-au plantat pe insulă. Noua cultură s-a adaptat foarte bine climatului, solurilor de coastă și mediului maritim.

Pe măsură ce cultivarea a continuat, gaváfa a dobândit caracteristici specifice noului său habitat și a devenit strâns legată de identitatea insulei. În prezent, pe Leros sunt cultivate aproximativ între 3.000 și 4.000 de astfel de arbori.

Sursă foto: Envato

Cele două soiuri cultivate pe insula Leros

Pe insulă se cultivă două soiuri principale.

Primul este gaváfa albă, cunoscută local drept soiul „untos”, care se coace mai devreme și este apreciată pentru textura sa fină și bogată.

Al doilea este soiul roșu, ale cărui culoare și aromă se modifică pe măsură ce fructul ajunge la maturitate.

Fructele au un diametru cuprins între aproximativ 3 și 10 centimetri și pot avea coaja netedă sau ușor denivelată. Pe măsură ce se coc, culoarea lor trece de la verde-pal la galben sau roz. Coaja are un gust amărui, însă conține compuși fitochimici valoroși.

Ce gust are gaváfa

Aroma fructului gaváfa a fost comparată cu un amestec de fructul pasiunii, ananas și banană. Gustul este însă mai complex decât lasă să se înțeleagă parfumul său tropical. Dulceața discretă este echilibrată de aciditate, note astringente și o textură densă, cremoasă.

Aceste contraste stârnesc reacții diferite: unii apreciază intensitatea gustului, în timp ce alții îl consideră neobișnuit. Fructul poate fi consumat proaspăt, însă semințele sale tari îi determină pe mulți să prefere produsele obținute prin procesare.

O mare parte din recoltă este transformată în suc, gem, jeleu, dulcețuri și tradiționalele „dulciuri de linguriță” grecești. Gaváfa este servită și alături de iaurt sau înghețată, produsele lactate atenuând gustul său mai intens și oferind un echilibru mai plăcut al aromelor.

Aceste întrebuințări au transformat fructul într-o specialitate locală apreciată și au făcut mai ușoară descoperirea sa de către turiști.

Guava cultivată în Grecia este bogată în vitamina C

Gaváfa are și o valoare nutritivă remarcabilă, conținând de aproximativ patru ori mai multă vitamina C decât o portocală. De asemenea, este o sursă de potasiu și magneziu, iar profilul său nutritiv este comparabil cu cel al fructului kiwi.

Coaja este deosebit de bogată în substanțe fitochimice, însă gustul ei amărui face ca aceasta să nu fie întotdeauna consumată.

Fructele proaspete de gaváfa sunt rareori disponibile în plin sezon turistic de vară. Recoltarea începe la începutul lunii septembrie și continuă până la sfârșitul lunii octombrie, astfel că începutul toamnei este cea mai bună perioadă pentru a le gusta la maturitate deplină.

În restul anului, gaváfa se găsește mai ales sub formă de produse ambalate sau preparate în gospodării, comercializate în întreaga insulă.