Descoperirile unui nou studiu schimbă tot ce se știa până acum. Ce legătură există între jogging și artrită

Un recent studiu, la care au luat parte aproape 18.000 de voluntari, persoane cu osteoartrită, a făcut o descoperire extraodrinară. Rezultatul arată că bolnavii care au continuat să facă jogging sau să practice tenisul au fost mai puțin predispuși să necesite proteze articulare.

Oamenii de știință recomandă persoanelor care suferă de artrită să continue să facă exerciții cu impact, cum ar fi joggingul.

Joggingul previne nevoia de proteze articulare

Potrivit Mirror, un studiu a arătat că aceste exerciții ar putea preveni de fapt nevoia de proteze articulare.

EXCLUSIV Cristina Trăilă, Secretarul General adjunct al Guvernului Bolojan, reacție pentru Gândul, după ce a fost trimisă în judecată: „E o derulare foarte rapidă a unui dosar, care din punctul meu de vedere nu conține probe”

16:00

JUSTIȚIE Rusia l-a eliberat pe cetățeanul american Stephen Hubbard din închisoare, la cererea lui Trump

15:57

 Loading ...

Persoanele cu osteoartrită sunt sfătuite în prezent să evite exercițiile solicitante în favoarea unor exerciții mai ușoare, cu impact redus, cum ar fi înotul. Astfel, este evitată suprasolicitarea articulațiilor. Dar acest studiu, care a urmărit 17.661 de persoane cu osteoartrită, a constatat că cele care au continuat exercițiile cu impact, inclusiv tenisul, nu erau mai predispuse să aibă nevoie de o proteză de genunchi. Acestea aveau cu până la 48% mai puține șanse să aibă nevoie de o proteză de șold.

Bernard Liew, de la Universitatea din Essex, coordonatorul studiului, a declarat:

„Există o percepție larg răspândită că persoanele cu osteoartrită de șold sau genunchi ar trebui să treacă automat la exerciții cu impact redus, cum ar fi mersul pe jos sau înotul. Constatările noastre contestă această presupunere. Oprirea tuturor exercițiilor fizice cu impact ridicat ca recomandare generală ar putea însemna că oamenii pierd beneficiile fizice, mentale și sociale pe care le obțin de pe urma activității fizice”.

Activitățile incluse în studiu

Participanții și-au raportat activitatea fizică, cercetătorii separând-o în categorii de intensitate scăzută, intensitate moderată, intensitate ridicată și impact ridicat. Activitățile cu impact ridicat au inclus jogging, tenis, schi, acrobații, balet și drumeții.

Cercetătorii au urmărit apoi dacă participanții au raportat că au primit o proteză totală de șold sau de genunchi în următoarele 12 luni. Cei care au efectuat activități cu impact ridicat au avut șanse cu 36% până la 48% mai mici de a primi o proteză totală de șold decât persoanele care au efectuat forme de exerciții cu impact mai mic.

Oamenii de știință avertizează că studiul arată o asociere, mai degrabă decât să demonstreze definitiv că exercițiile fizice cu impact ridicat protejează împotriva protezării articulare. O altă explicație ar putea fi faptul că persoanele cu osteoartrită mai puțin severă continuă mai multe exerciții cu impact, cum ar fi joggingul, așa că au fost mai puțin susceptibile de a avea nevoie de proteză articulară.