„Salvarea mea a fost România”: Adevărul necenzurat al lui Cristi Filipescu, supraviețuitor Colectiv, despre medici, spitale și ipocrizia sistemului, la 11 ani de la incendiul Colectiv

La aproape 11 ani de la tragica noapte de 30 octombrie 2015 care a schimbat pentru totdeauna destinul a zeci de familii și a unei generații întregi, Cristi Filipescu, toboșar, tehnician de sunet și supraviețuitor al incendiului din Colectiv, a povestit fără cenzură despre realitatea de după noaptea de coșmar din club. În podcastul Next Story, în săptămâna în care se împlinesc 11 ani de la tragedie, târgovișteanul a spus un adevăr care dărâmă clișeele despre un sistem medical românesc complet căzut, incapabil să salveze vieți, și o fugă disperată spre spitalele din străinătate ca singură șansă la viață. Cristi a povestit despre lupta cruntă dusă în spitalele din România de medici care s-au chinuit și au reușit să-i salveze pe mulți.

Infernul din club: „Au căzut oamenii peste mine”

Seara de vineri, 30 octombrie 2015, a început ca o ieșire obișnuită. Totul s-a schimbat într-o fracțiune de secundă, ceea ce a urmat a fost o capcană a morții provocată de panică și de ieșirile blocate:

FLASH NEWS Viceprimarul PNL al comunei Ciurila, Vasile Morea, ar fi fost reținut pentru 24 de ore. Acuzațiile vizează presupuse nereguli privind modul de acordare al ajutoarelor sociale

15:20

ENERGIE România cere sprijinul statelor UE pentru retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă, în contextul investigației Comisiei Europene. Anunțul ministrului Energiei

15:16

„Oamenii intraseră într-o panică de nedescris… s-au împiedicat și au căzut unii peste alții. În momentul în care au căzut unii peste alții, atunci s-a format dopul ăla și n-a mai putut toată lumea să iasă… La un moment dat au căzut oamenii peste mine. La revedere! Mai scapă dacă poți.”

După ce a reușit să iasă și a simțit prima gură de aer rece, arsura de pe căile respiratorii și hipotermia l-au trimis la Spitalul Floreasca, apoi la Elias, de unde a fost ulterior transferat în Belgia.

Adevărul despre medici și spitale: „Salvarea mea a fost România”

În timp multe voci au transformat spitalele românești din acea noapte într-o groapă comună a neputinței, Cristi Filipescu le ia apărarea cadrelor medicale, dar blamează sistemul:

„Salvarea mea a fost România! Eu dacă nu mă salvam aici cineva, eu cum eram transferat în Belgia? Alo, ne trezim și noi? (…) Oamenii ăștia au făcut pe dracul în patru… Ei în momentul în care noi eram pe masa de operație, ei pe o parte aveau moartea și pe de altă parte îl aveau pe Dumnezeu lângă ei (…) un medic care cred că e de trei zile în gardă, n-a mâncat, n-a băut, n-a dormit, și acum vine să te opereze sau să te țină în viață (…)Medicii belgieni chiar i-au lăudat pe medicii români, pentru că într-o situație de criză, într-o țară care nu este pregătită pentru o problemă de o asemenea amploare, mă, oamenii s-au descurcat cu ce au putut (…)Replica aia cu «avem de toate în România»… Unde avem de toate în România, că și medicii ăia în spital se împărțeau ce mai aveau acolo? Dacă mai aveau, nu știu, un gram de morfină, trebuia să-l împartă ca să ajungă la mai mulți (…)„Mi-aș dori la un moment dat ca ăștia care blamează să vină în genunchi în fața medicilor și să-i implore să-i ajute pentru că le moare cineva din familie! Știi, să-i întreb atunci: Cum e?”.

Cristi a vorbit în podcastul Next Story și despre condițiile din spitale, explicând că pacienții cu arsuri grave de gradul 3 și 4 sunt vulnerabili oriunde în lume, inclusiv în cele mai riguroase clinici vestice:

„Ce să vezi? În Belgia și eu am luat o bacterie, unde dacă aruncai bucata de carne pe jos o luai și o mâncai liniștit… Dar iei un microb, iei o bacterie pentru că ai arsuri de gradul 3 și 4! Aveam tot timpul plagă deschisă, normal că iei ceva la un moment dat (…) Gândește-te că o dată la două zile primeai anestezic ca să schimbe bandajele. Nu putea să ți le schimbe pe viu, că mureai de durere. O dată la două zile, anestezie totală. Gândește-te la ce a fost supus organismul și mai ales inima!”

Ce s-a schimbat după 11 ani?

Privind spre România anului 2026, concluzia lui Cristi Filipescu este amară: nimic nu s-a schimbat. În continuare există spații care funcționează fără autorizații PSI, iar lecțiile tragediei par să fi fost uitate sau diluate în interese politice. Chiar și la nivel internațional, în alte țări europene, pericole similare continuă să fie tratate cu superficialitate.

Podcastul, aici:

Colectiv, după 11 ani. Cristi Filipescu, supraviețuitor: “Au căzut oameni peste mine”