Corina Drăgotescu: MAGA, în hibernare sau în comă după înfrângerea lui Trump?

Este „Orientation Week” pentru bobocii parlamentari din SUA. Așa-numita “freshman class” s-a adunat luni la Capitol Hill, pentru o procedură administrativă de adaptare la noua realitate, de trecere din civilie la mandatele de reprezentanți și senatori.

Cum ar fi la noi, deputați și senatori. E o procedură aplicată din anii ’80, când Congresul a simțit nevoia instituționalizării unei ceremonii administrative. Anul ăsta, 2026 e cea mai mare “clasă” și cel mai mare val democrat din istoria modernă a Congresului.

Parlamentarii noi din SUA află unde sunt toaletele din Capitoliu și își trag la sorți birourile

Practic, toți cei noi sunt informați despre procedurile parlamentare, procesul legislativ, etică și chiar istorie. În primele zile din noiembrie, după alegeri, imediat, bobocii sunt convocați la Orientation Week, perioadă în care se aleg și leadershipurile de partid.

NEWS ALERTPetrotel-Lukoil se pregătește să reia producția, după 13 luni de la suspendarea activității. Primul transport de țiței, așteptat în Portul Constanța

18:54

CONTROVERSĂDominic Fritz încearcă să-și recupereze scaunul de primar. Cere anularea ordinului de prefect prin care a fost destituit și vrea să îi fie aplicată întreaga lege ANI

18:41

De la prezentările Comitetului de Etică, până la întrebările firești, umane, de tipul unde sunt toaletele, totul se lămurește în aceste zile, pentru nou-veniți. Cei care au fost realeși nu participă la săptămâna Orientării. Bineînțeles, se face o fotografie de clasă a celor aleși în al 120-lea Congres.

Și, țineți-vă bine, are loc o loterie pentru obținerea spațiilor de birouri, asta după ce, mai întâi, cei aflați în funcție își aleg birourile în raport de vechimea pe care o au. Istoricii spun că noii aleși primeau cele mai întunecoase și mici birouri. Anul ăsta, 2026 e cea mai mare “clasă” și cel mai mare val democrat din istoria modernă a Congresului.

În timpul ăsta Congresul nu doarme. Cei care sunt încă titulari, până în ianuarie, la jurământul celor noi, s-au adunat în ședință. Democrații sunt pe cai mari, dar, culmea, lovitura a venit de la un parlamentar republican, care a cerut punerea sub acuzare a ministrului de război Pete Hegseth, pe motiv că nu a cerut aprobarea Congresului înainte de începerea războiului cu Iranul.

Vă reamintesc că există o neclaritate în legislația americană. E o prevedere care spune că Președintele nu poate declara război fară aprobarea Congresului și o alta care zice că poate trece la acțiune, cu condiția să ceară acordul Congresului în 48 de ore de la acțiunea militară. Asta a și făcut Trump. Acesta a spus că-i va lua apărarea lui Pete Hegseth, dacă se pornește o procedură de punere sub acuzare în Congres.

Nici băiatul-minune al secolului, Elon Musk, nu a scăpat de acuzații și unii democrați vor să cerceteze rolul său în concedierea angajaților federali, la începutul mandatului lui Trump. Și, ca să fie și mai încurcată treaba în Congres, un republican din Ohio a spus că e gata să colaboreze pe diverse teme cu democrații, dar nu pe proiectele progresiste.

Până și Trump a zis că da, în problema emigranților ar accepta o discuție cu partea albastră a sălii.

Democrații se întreabă cum vor onora promisiunile, republicanii fac stânga-mprejur

Nimic nu e simplu, momentan toți sunt într-o mișcare continuă, se fac și refac alianțe, inclusiv în interiorul partidelor. Să nu uităm că democrații americani nu sunt sunt o masă amorfă de vot, ci reprezintă curente de stânga, de la moderați, tip european, până la socialiști și comuniști.

La republicani s-a detașat deja plutonul 2028, acei posibili candidați la Președinție, care se disociază de războiul din Iran și privesc cu înțelegere noua dispută, noua megaafacere a megacentralelor AI.

Disputa infrastructurii pentru AI a ținut afișul, alături de benzină, și a influențat puternic votul. Bursa a înregistrat căderi dramatice ale firmelor care se ocupă de infrastructura AI, după ce, în campanie, alegătorii s-au plâns de megastructurile care poluează fonic și sunt susceptibile de riscuri ecologice, în special în privința apei.

Cu alte cuvinte, republicanii se uită cu mare atenție la electorat și la nemulțumirile acestuia și încearcă să dreagă busuiocul, iar democrații încep să se întrebe cum vor fi în stare să onoreze toate promisiunile făcute înainte de 3 noiembrie.

Poporul a votat și acu’ așteaptă rezultate

Trump încă nu a vorbit. Cu excepția unor apariții minore, el nu pare a avea o strategie pentru perioada următoare. În primul său mandat l-am mai văzut încolțit și a ieșit la lumină, dar circumstanțele erau diferite.

Încă nu e clar dacă MAGA e în hibernare sau în comă. Populația însă este complet relaxată. Încordarea de dinaintea alegerilor pare că a dispărut la nivel de mase, atât cât se poate percepe în viața cotidiană. Poporul a votat și acu’ așteaptă rezultate. O caracteristică a Americii este că în perioada electorală există un trinom, dacă pot spune așa: candidat politic, donatorul de bani și cetățean.

Banii nu se duc decât către acei candidați cu șanse, cu notorietate mare. Sunt extrem de rare situațiile în care un candidat reușește fără donații. Donațiile înseamnă bani de marketing, de campanie, de deplasări de promovare, de adunări electorale.

Banii vin de la sindicate, firme din diverse zone economice, de la privați, de la mari companii din toate zonele economiei. Într-un fel, banii arătă dacă motorul economic are nevoie de retușare și direcția lui viitoare.

Noi, de la tastatură la pana de gâscă

Nu pot să închei fără să fac o trimitere la România și Președintele ei. Exact în această perioadă l-am auzit pe Nicușor Dan vorbind despre cum alegerile încep înainte de ziua votării.

Da, așa este. Dar ce a mai spus el este de râsul lumii, anume că ne luptăm cu algoritmii, de fapt. Nu am auzit în America vreun învins care să dea vina pe rețele sociale pentru că a pierdut alegerile. Au fost avertizări de posibile intervenții, dar nimeni nu se ia la trântă cu social media, pentru că nu câștigă alegerile sau pentru că un candidat mânuiește mai bine AI-ul.

În plus, nu există teama de popor. Mai degrabă e o teamă să nu iasă americanul cu pușca în stradă, decât de chemarea lui la urne. Și, ca să fac o comparație plastică, aș zice că viziunea anacronică a lui Nicușor Dan este ca a unui om care cere trecerea de la tastatură la pana de gâscă.