România este una dintre țările europene expuse riscului seismic, iar zona Vrancea reprezintă principala sursă a cutremurelor puternice care pot afecta suprafețe întinse ale țării.
Principala sursă a cutremurelor puternice din România este zona seismică Vrancea, situată la curbura Carpaților Orientali, în apropierea județelor Vrancea, Buzău și Covasna. Această regiune are o particularitate geologică importantă: produce cutremure la adâncimi intermediare, în general între 60 și 200 de kilometri. Spre deosebire de seismele superficiale, care pot provoca distrugeri importante în apropierea epicentrului, cutremurele don zona Vrancea pot fi resimțite pe suprafețe foarte întinse.
Activitatea tectonică din regiune este legată de structura profundă a scoarței terestre și de procesele geodinamice care au loc la contactul unor unități tectonice.
Însă, România are și alte regiuni cu activitate seismică: Făgăraș-Câmpulung, Banat, Crișana-Maramureș, Dobrogea și zona Gorj, notează tvrinfo.ro.
Pe 13 februarie, un cutremur cu magnitudinea locală de 5,2 s-a produs în Oltenia, în apropiere de Târgu Jiu. A doua zi, pe 14 februarie, regiunea a fost zguduită de un seism și mai puternic, cu magnitudinea locală de 5,7.
Cutremurele au fost resimțite în mai multe județe și au provocat fisuri în clădiri, desprinderi de materiale de construcție și alte pagube. Cele două evenimente au fost urmate de numeroase replici, unele suficient de puternice pentru a fi resimțite de populație.
Într-o analiză publicată în aprilie 2023, INCDFP arăta că, după primul cutremur, în regiune fuseseră înregistrate aproximativ 2.150 de evenimente seismice, dintre care 36 aveau magnitudini locale de cel puțin 3.
Activitatea intensă a determinat cercetătorii să reevalueze caracteristicile seismice ale regiunii Olteniei și ale Carpaților Meridionali.
Principala diferență dintre cele două regiuni este adâncimea la care se produc seismele. În Vrancea, cele mai importante cutremure sunt de adâncime intermediară, în timp ce evenimentele din Gorj, din februarie 2023, au fost cutremure crustale, produse la adâncimi relativ mici.
Seismele superficiale pot provoca mișcări intense ale solului în apropierea epicentrului, chiar dacă magnitudinea lor este mai redusă decât cea a unui mare cutremur vrâncean.
De aceea, un seism cu magnitudinea 5 sau 6, produs la mică adâncime, poate provoca avarii importante în localitățile apropiate.
Scoarța terestră este fragmentată în plăci tectonice care se deplasează foarte lent, cu viteze de ordinul centimetrilor pe an. În anumite zone, aceste plăci sau blocuri de roci se comprimă, se îndepărtează ori alunecă unele față de altele. Mișcările produc tensiuni în interiorul rocilor, iar energia se acumulează treptat.
Atunci când tensiunile depășesc rezistența rocilor sau forța de frecare de-a lungul unei falii, se produce o rupere ori o deplasare bruscă. Energia eliberată se propagă sub forma undelor seismice, care ajung la suprafață și provoacă mișcarea solului.
Locul din interiorul Pământului unde începe ruperea se numește hipocentru sau focar seismic, iar punctul de la suprafață situat vertical deasupra acestuia este epicentrul.