10 iulie, SĂRBĂTOARE importantă în calendarul ortodox: sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei

Sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 10 iulie, ziua în care au fost ucişi pentru Hristos.

În timpul împăratului roman Liciniu (308-321), persecuţiile împotriva creştinilor s-au extins mult în Răsărit. Legile care impuneau persecuţia creştinilor prevedeau şi confiscarea averilor, care erau folosite la zidirea templelor, a băilor şi la înnoirea cetăţilor.

Ce s-a întâmplat în cetatea Nicopole, din Armenia

S-au adunat atunci mai mulţi creştini în cetatea Nicopole din Armenia să mărturisească de bună voie credinţa în Hristos.

Pentru mărturisirea lor, creştinii din Nicopole, în număr de peste 40, au răbdat cu bărbăţie chinurile la care au fost supuşi pentru a apostazia.

PACE ÎN UCRAINA NYTimes: Iată ce conține Planul de pace negociat în 20 de puncte pentru Ucraina

00:05

CONTROVERSĂ Caramitru se dezlănțuie pe Facebook în urma amânării de la CCR: „Ori la bal, ori la spital. Buba cu puroi trebuie spartă”

22:11

Când mucenicii erau în temniţă, doi dintre cei care îi păzeau auzeau glas de înger şi vedeau strălucind multă lumină. Au fost şi ei convinşi în inima lor că Hristos este adevăratul Dumnezeu, aşa încât au mărturisit şi ei că sunt creştini şi vor să fie părtaşi cu Sfinţii Mucenici.

A fost făcută atunci judecată de moarte asupra tuturor celor care L-au mărturisit pe Hristos, dând judecătorul un astfel de verdict:

„Aceşti 45 de oameni care stau înaintea judecăţii mele, fiind de credinţă creştinească, neascultând poruncile împărăteşti şi hulind pe zeii părinteşti, poruncesc să ia vrednica pedeapsă pentru faptele lor. Întâi să li se taie mâinile şi picioarele cu securea, apoi să se dea focului spre ardere; iar oasele lor, care vor rămâne, să se arunce în râu”.

Îndată slujitorii, trântind pe mucenici la pământ, le-au tăiat mâinile şi picioarele.

În vremea aceea, a fost aprinsă o grămadă mare de lemne, care era pregătită, şi sfinţii mucenici au fost luaţi şi aruncaţi în foc. Între sfinţi, unii erau vii, alţii, morţi de curând, deci ei i-au aruncat în foc şi pe unii şi pe alţii.

Oasele acestor sfinţi mucenici au fost păstrate cu grijă şi atunci când a încetat prigoana împotriva creştinilor a fost zidită o biserică în numele lor.