ANALIZĂ EXCLUSIVĂ | Prof. univ dr. psih. Daniel David, despre imaginea României la sfârșit de 2023 și început de 2024. „Să investească în educație!”

România educată. România emancipată. România modernă. Dar și o Românie pentru care testele PISA au anunțat, în 2023, un nou dezastru în educație. O singură țară, cel puțin patru „ecuații” distincte. Unde, cum și când se întâlnesc cele patru Românii?, ar putea fi una  întrebările sfârșitului de an. Prof. univ dr. psih. Daniel David, membru al Academiei Române și al Academiei Europene, a făcut pentru Gândul o analiză a României de astăzi, surprinsă la sfârșit de 2023 și început de 2024.

Interlocutorul Gândul  a explicat – trecând informațiile prin filtrul psihologului, dar și al profesorului –  cum „să începem în 2024  România modernă a bunăstării prin România educației”, recunoscând faptul că în ultimii ani în țara noatră s-au întâmplat câteva schimbări psihoculturale majore.

La capitolul risc pentru România, psihologul Daniel David a punctat că, pe meleagurile noastre mioritice, esența instituțiilor este încă una de tip colectivist.

Acesta susține că educația trebuie să devină valoarea cheie a societății românești de astăzi, punctând că ea trebuie dusă la români, acolo unde sunt și la orice vârstă.

În plus, într-un context în care se discută mult despre aderarea la spațiul Schengen, profesorul Daniel David a explicat că „șocul refuzului «Schengen» al țării noastre este un simptom al acestor reașezări globale.”

„Un profil psihocultural nu este bun sau rău în sine, ci devine mai bun sau mai rău prin raportare la un standard”

„Ca psiholog, pe linie culturală și interculturală, mă ocup de atribute psihoculturale, și anume de atribute psihologice mai stabile la nivel populațional, cu rol sumativ-descriptiv, explicativ, predictiv și/sau generativ față de anumite paternuri psihocomportamentale sociale mai specifice. Când am scris în 2015 monografia dedicată psihologiei românilor, spuneam că România se află în faza unei schimbări psihoculturale paradigmatice.

Un profil psihocultural nu este bun sau rău în sine, ci devine mai bun (funcțional/util) sau mai rău (disfuncțional) prin raportare la un standard de referință. În condițiile în care România a ales să adere la NATO și la Uniunea Europeană (UE) – spații psihoculturale cu instituții construite pe două valori nu doar diferite, ci opuse celor dominante în România anului 2015, și anume «individual autonom» și «distribuirea puterii sociale» – era clar că profilul mai vechi al țării – caracterizat de «individul colectivist» și de «concentrarea puterii sociale» – va genera tensiuni și frâne sociale și instituționale.

Studiile personale (ex. România se modernizează psihocultural –(http://ropsy.granturi.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2020/11/Report-The-Modernity-Index-of-Romania-ROPsy-2020.pdf).) și cele care continuă modelul psihologului olandez Hofstede arată că, în ultimii ani, în România s-au întâmplat câteva schimbări psihoculturale majore, care vor greva fenomene sociale mai specifice în anii care vin.”

„Prima schimbare se referă la creșterea scorului de autonomie a persoanei”

Prof. univ dr. psih. Daniel David a analizat două dintre schimbările psihoculturale majore prin care a trecut România în ultimii ani.

„Tradițional, România era o țară în care grupurile sociale se construiau mai ales în logica unei familii extinse, pornindu-se de la relații de rudenie sau cunoștințe. Într-un astfel de grup, funcția persoanei este să susțină în principal grupul și valorile/interesele sale, în interiorul grupului apărând un suport reciproc de tip colectivist, cu empatie/încredere intra-gup, dar cu neîncredere față de cei din afara grupului («care nu sunt de-ai noștri») și în general o concentrare a puterii sociale (ex. cei din pozițiile de putere sunt văzuți și se consideră «șefi», nu reprezentanți ai celorlalți).

Într-o țară a persoanelor autonome, grupurile se constituie în forma unor comunități, de către persoane care se grupează pe bază de valori comune și reguli clare. Într-o comunitate, grupul are funcția de a susține emanciparea și dezvoltarea persoanei, apărând un suport reciproc de tip comunitar, cu empatie/încredere intra-grup, dar și cu încredere față de cei din afara grupului care, dacă au valori similare grupului, sunt bineveniți în grup.

De obicei, într-un astfel de grup puterea este mai distribuită (ex. cei din pozițiile de putere sunt văzuți și se consideră nu reprezentanți nu atât «șefi» ai celorlalți). Risc pentru România: În țară, esența instituțiilor este încă una de tip colectivist. Emanciparea indivizilor autonomi provoacă cultura organizațională a instituțiilor existente. Simplu spus, emanciparea implică dorința de participare activă în societate și la conducerea acesteia și, în general, de a avea vocea ascultată.”

Emanciparea prin educație. Există sau nu în România de astăzi?

Interlocutorul Gândul a explicat faptul că un individ emancipat este și binevoitor, în timp ce unul aflat în fază de emancipare este adesea egoist, centrat pe propriile nevoi și păreri.

„Problema la noi este că emanciparea se face într-o societate care în general nu are un nivel educațional adecvat (vezi rezultatele la testele P.I.S.A.), iar instituțiile sunt la rândul lor slăbite, ceea ce generează risc de anarhie contextuală, cu polarizări sociale și/sau de forme (instituții) fără fond. Am văzut, spre exemplu, acest lucru în polarizările față de pandemie/vaccinare sau pe unele teme ale războiului de la graniță, inclusiv în debandada comportamentală din Parlamentul țării.

Un individ emancipat este și benevolent, dar unul în fază de emancipare este adesea egoist, centrat pe propriile nevoi, considerând adesea că propria părere/înțelegere este cunoaștere validă, funcționând după legea celui care strigă cel mai tare sau care este mai convingător și refuzând adesea instituțiile și standardele de referință construite de oameni în momente de «iluminism» pentru a valida riguros adevărul și pentru a se proteja de propria iraționalitate (într-o logică antisocratică, puține cunoștințe, duc la multe certitudini!). Este o fază prin care trebuie să trecem, dar trebuie să trecem înțelept și cu grijă.”

„Politicienii trebuie să înțeleagă că indivizii autonomi au nevoie de validare, altfel vor prospera populiștii”

„Toate instituțiile trebuie să-și revizuiască cultura organizațională pentru a încorpora atribute ale indivizilor autonomi (ex. valori-regului-consecințe clare), iar apoi să-și asume curajos responsabilitatea socială (dincolo de atacuri sau critici). Spre exemplu, faptul că nu ești «șef», ci «reprezentant», nu înseamnă că nu ai atribute de autoritate și că fiecare te poate trata cum dorește.

Politicienii trebuie să înțeleagă că indivizii autonomi au nevoie de validare, iar între a nu-i băga în seamă (decât poate de la o etapă a alegerilor la alta) și a asculta orice se spune (aruncând în aer responsabilitatea instituțională), există mecanismul co-creării și co-participării la viața socială, dar fiecare de pe poziția dată de statul de drept și de expertiza pe care o are. Altfel, vor prospera populiștii, care, în numele poporului, vor ataca instituțiile statului («șefii»), oricum antipatizate de populație.

Academia Română – ca forul suprem de știință al țării – alături de universitățile reprezentative, trebuie să se întoarcă în spațiul public, cu protecția statului, pentru a valida și proteja adevărul și în final oamenii și societatea, în ciuda criticilor și amenințărilor venite din zona de pseudoștiință și/sau conspiraționistă. În paralel, educația trebuie să devină valoarea cheie a societății românești de astăzi: nu românii trebuie aduși la educației – asta am încercat și s-a ratat -, ci educația trebuie dusă la români, acolo unde sunt și la orice vârstă!”

„A doua schimbare majoră se referă la orientarea românilor pe termen scurt”

Daniel David mărturisește că, în 2015, atunci când a scris psihologia românilor, „țara noastră avea o ușoară orientare pe termen lung, ceea ce arăta o societate ancorată în prezent, care putea valoriza trecutul, dar care se pregătea pentru viitor, investind în educație și fiind dispusă la renunțări pe termen scurt, de dragul unor câștiguri pe termen lung.”

Recunoaște însă că astăzi acest „atribut psihocultural s-a schimbat dramatic, România devenind clar o societate orientată pe teren scurt.”

„Altfel spus, una care caută beneficii facile în prezent, care valorizează normativ trecutul (unele analize sociologice recente – INSCOP – arată că nu doar trecut îndepărtat, ci unii chiar trecutul comunist) și care în loc să confrunte impredictibilitățile viitorului, așteaptă mai degrabă să treacă, ratând astfel oportunități.

Risc pentru România: Această schimbare o consider problematică, în contextul în care la nivel internațional civilizația umană se confruntă acum cu schimbări majore. Nu este vorba despre schimbări în cadrul unor paradigme cunoscute, ci este vorba despre schimbări paradigmatice majore. Provocări precum schimbările climatice, suprapopularea, îmbătrânirea populației, inteligența artificială & alte revoluții industriale, reașezării ale ordinii globale etc. ar putea fi rezolvate doar inovativ și doar de societăți educate/în care educația are rolul principal.”

„Să ne asigurăm că nu regresăm sau pierdem trenul viitorului!”

Profesorul Daniel David mărturisește că arhitectura educației naționale trebuie regândită de la nivelul educației primare la nivelul educației superioare, dar și să continue pe tot parcursul vieții.

Membru al Academiei Române și al Academiei Europene, acesta recunoaște că ratarea acestui demers înseamnă nu doar ratarea unui avantaj competitiv al țării, ci și păstrarea unei vulnerabilități care ne poate costa în următorii ani.

Interlocutorul Gândul susține franc faptul că România de astăzi nu este una și educată – aducând în atenție rezultatele dezastruoase la testele P.I.S.A. – dar, în același timp, punctează că ea poate să devină o Românie a educației, care știe să apese acele „butoane” care să stimuleze și să folosească la maximum potențialul bun de inteligență și creativitate al românilor.

„Ca să fim cinstiți și raționali, trebuie să recunoaștem că România nu este acum educată (să ne uităm din nou la rezultatele P.I.S.A), dar poate să devină o Românie a educației, care să folosească potențialul bun de inteligență și creativitate al românilor. Arhitectura educației naționale trebuie regândită de la nivelul educației primare la nivelul educației superioare și continue pe tot parcursul vieții. Cadrul general stabilit de legile educației trebuie operaționalizat rapid, creativ și deștept prin legislație subsecventă adecvată. Dacă ratăm acest demers nu doar că ratăm un avantaj competitiv al țării, dar păstrăm o vulnerabilitate a țării care ne poate costa în anii care vin.

Prin integrarea în NATO și Uniunea Europeană (UE), România a atins acum un vârf în dezvoltarea socio-economică, cu o bunăstare și o siguranță pe care nu le-a mai avut în istoria sa. Asta nu trebuie să ne facă să nu vedem și pierzătorii acestor vremuri, mai ales persoane dezavantajate și/sau din zone defavorizate. Exemplu, un studiu recent IRES arată că în jur de 70% dintre români au plâns și/sau au avut stări de stres în 2023, iar 34% s-au simțit singuri – și să-i recuperăm prin politici naționale – deși trebuie punctat că România nu stă la unii indicatori ai inegalităților mai prost decât media UE, fără ca asta să anuleze nevoia de a le reduce.

Problema este că tocmai când am ajuns la acest nivel lumea se schimbă (ex. noi revoluții industriale, schimbări climatice, război, noi paradigme democratice, noi ordini mondiale etc.) și chiar noi ne schimbăm psihocultural. Șocul refuzului «Schengen» al țării noastre este un simptom al acestor reașezări globale.

Trebuie să avem așadar înțelegea clară a lumii și a țării noastre, pentru a ne asigura că bunăstarea și siguranța rămân și se dezvoltăm, că de ele beneficiază toți cetățenii țării și că nu regresăm sau pierdem trenul viitorului!”, a conchis prof. univ dr. psih. Daniel David, membru al Academiei Române și al Academiei Europene.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV| Psihologul Daniel David, despre traumele bătrânilor din ”azilele groazei”: „Nu mai facem abuzuri fizice, dar le ignorăm nevoile psihologice”

EXCLUSIV VIDEO | Rectorul UBB: „Mesajul meu către politicieni: nu vă înscrieți la doctorat decât dacă vreți să fiți cercetători începători”