În prezent, în fiecare an sunt efectuate peste 350 de milioane de intervenții chirurgicale sub anestezie generală. Dar modul în care aceste medicamente misterioase ne adorm nu este încă pe deplin clar. Acum, indiciile care apar îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mecanismele fundamentale ale creierului nostru. Ele oferă chiar indicii despre originile conștienței însăși.
Există mai multe categorii de anestezice. Unele acționează prin blocarea directă a durerii, în timp ce altele induc somnolență și relaxare. Anestezicele generale merg un pas mai departe. Aceste medicamente induc pierderea stării de conștiență, astfel încât nu mai există nicio conștientizare a ceea ce se întâmplă.
Există o întreagă multitudine de anestezice care pot induce o stare de inconștiență. Acestea variază de la gaze aparent inerte, precum xenonul, care sunt rareori utilizate în practică, până la propofol, cel mai răspândit și utilizat anestezic general, scrie BBC.
Anestezicele generale pot avea structuri chimice foarte diferite. În fiecare caz, efectul general este de a perturba comunicarea dintre celulele nervoase din creier, împiedicându-le să comunice între ele. Ceea ce este clar din scanările prin rezonanță magnetică (RMN) este că există o reducere globală a activității cerebrale.
Cu toate acestea, modul exact în care acest lucru duce la adormirea unui pacient este mai puțin bine înțeles.
În primul rând, încă nu este clar dacă starea de inconștiență indusă de anestezice necesită oprirea completă a întregului creier.
„Chiar dacă întregul creier se oprește, deoarece este atât de interconectat, este foarte greu să identifici ce anume a declanșat oprirea globală”, spune Nick Franks, profesor de biofizică și anestezice la Imperial College London, Marea Britanie. „Dacă te uiți la scanările creierului, este clar că anumite regiuni sunt mai sensibile și se opresc primele, iar asta ridică întrebarea dacă acestea declanșează apoi o oprire globală.”
Franks indică talamusul, o structură de formă ovală aflată în profunzimea creierului, care acționează ca un centru de legătură între regiunile cerebrale. Această zonă pare să-și reducă activitatea prima atunci când unei persoane i se administrează un anestezic general. Talamusul joacă, printre altele, un rol esențial în inițierea și menținerea somnului.
Alți oameni de știință consideră că cortexul cerebral este principalul „sediu al conștienței”. Prin urmare, aici trebuie să se manifeste principalele efecte ale anestezicelor. Dar sunt implicate și alte regiuni ale creierului. De exemplu, lobii frontal și parietal.
Pentru majoritatea oamenilor, a fi „adormit cu anestezie” înseamnă pierderea totală a conștienței și, prin urmare, a oricărei amintiri a evenimentelor. Cu toate acestea, nu este cazul tuturor. Se estimează că unul din 15.000 de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale își poate aminti anumite aspecte ale operației după trezire, fenomen cunoscut sub numele de conștientizare accidentală.
Jaideep Pandit, medic anestezist consultant la Oxford University Hospitals, consideră că astfel de persoane experimentează o „a treia stare” de conștiență, undeva între somn și stare de veghe sau între conștiență și inconștiență.
În cadrul unor teste, Pandit le-a administrat pacienților un anestezic împreună cu un relaxant muscular, dar a folosit un garou pentru a împiedica relaxantul muscular să paralizeze antebrațul. Acest lucru le-a permis pacienților inconștienți să-și miște mâna dacă doreau. El a constatat că o treime dintre pacienți au fost capabili să strângă degetele cercetătorului la comandă, în ciuda faptului că nu prezentau semne că erau treji sau că simțeau durere în timpul operației. Potrivit lui Pandit, acest lucru sugerează existența unui al treilea nivel de conștiență.
Așa-numita „problemă dificilă” a conștienței rămâne unul dintre marile mistere nerezolvate ale științei. Dar observarea a ceea ce se schimbă atunci când pierzi această capacitate ajută la dezvăluirea secretelor sale. În timp ce somnul obișnuit implică și el pierderea conștienței, anestezicele generale permit ca aceasta să fie oprită în orice moment, ceea ce face ca fenomenul să fie mai ușor de studiat.
Andrea Luppi, neurolog la Universitatea Cambridge, a investigat dacă anestezicele generale pot oferi informații despre modul în care funcționează acest lucru. El a analizat creierele unor persoane aflate sub anestezie generală folosind scanări RMN funcționale. Această tehnologie poate înregistra fluxul sanguin din creier, pentru a vedea ce impact au medicamentele.
Luppi a fost interesat în mod special de conectivitatea funcțională – o măsură a modului în care diferite regiuni ale creierului comunică și își coordonează activitatea. În mod normal, acest tip de activitate neuronală urmează un tipar atât de unic, încât poate funcționa precum o „amprentă” pentru identificarea unei persoane.
Cu toate acestea, Luppi și colegii săi au descoperit că, sub anestezie, creierele individuale deveneau mai puțin „unice” și mai asemănătoare între ele. În mod intrigant, creierul uman anesteziat devenea, de asemenea, mai puțin distinct de creierele altor primate. Acest lucru sugerează că regiunile creierului uman cel mai afectate de anestezie sunt cele care au apărut cel mai recent din punct de vedere evolutiv.
Descoperirile lui Luppi se potrivesc cu ideea că starea de conștiență nu rezultă din activitatea unei anumite regiuni a creierului. În schimb, este o rețea – ea apare din coordonarea unor centre diferite.