Angajații din Generația Z resimt unele dintre cele mai ridicate niveluri de epuizare înregistrate vreodată. O nouă cercetare sugerează că ei sunt predispuși unor niveluri de stres fără precedent.
În timp ce persoanele de toate vârstele spun că resimt epuizare, generația Z și millenialii anunță „vârful epuizării” la vârste tot mai fragede. În Statele Unite, un sondaj efectuat pe 2.000 de adulți a arătat că un sfert dintre americani sunt epuizați înainte de a împlini 30 de ani.
Un studiu britanic a indicat, în mod similat, că epuizarea pe o perioadă de 18 luni după pandemia COVID-19 și a constatat că membrii Generației Z raportau niveluri de epuizare de 80%.
La nivel global, un sondaj care a acoperit 11 țări și peste 13.000 de angajați și manageri din prima linie a arătat că lucrătorii din Generația Z erau mult mai predispuși să se simtă epuizați (83%) decât restul angajaților (75%).
Un alt studiu internațional privind bunăstarea a constatat că aproape un sfert dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se confruntau cu un „stres imposibil de gestionat”, 98% dintre aceștia raportând cel puțin un simptom de epuizare.
Burnout-ul poate varia de la o persoană la alta și de la o ocupație la alta. Burnout-ul apare atunci când există un conflict între ceea ce un lucrător așteaptă de la locul său de muncă și ceea ce îi cere de fapt locul de muncă.
Această neconcordanță poate lua multe forme: sarcini de lucru ambigue, o supraîncărcare cu sarcini sau lipsa resurselor sau a competențelor necesare pentru a răspunde cerințelor unui rol.
Această epuizare progresează în trei dimensiuni. În timp ce oboseala este adesea primul simptom vizibil al epuizării, al doilea este cinismul sau depersonalizarea, care duce la alienare și detașare față de propria muncă. Această detașare conduce la cea de-a treia dimensiune a epuizării: un sentiment tot mai scăzut de realizare personală sau de autoeficacitate.
Recomandările autorului: