Germania traversează o perioadă dificilă pe piața muncii. La sfârșitul anului 2025, numărul șomerilor urcase la aproximativ 2,9 milioane de persoane, ceea ce înseamnă o rată națională a șomajului de 6,2 procente.
Dar media națională ascunde realități foarte diferite de la un oraș la altul, scrie ziarulromanesc.de. În unele dintre cele mai mari orașe germane, găsirea unui loc de muncă a devenit considerabil mai grea decât în urmă cu câțiva ani.
Dortmund ocupă primul loc în clasamentul orașelor cu cea mai dificilă piață a muncii, cu un indice de 8,29 din 10.
Rata șomajului este de 6,35 procente, iar în 2024 au apărut doar 3.197 oferte de muncă la 10.000 de angajați — un număr modest pentru un oraș de această dimensiune. Mai mult, 56,1 % dintre anunțuri sunt adresate exclusiv experților și specialiștilor, ceea ce înseamnă că persoanele fără calificări superioare sau experiență îndelungată au șanse semnificativ mai mici să găsească un loc de muncă.
Urmează Essen, cu un indice de 8,17, și Bielefeld, cu 8,10. Acest oraș înregistrează o rată a șomajului de 5,74 procente și 3.243 de oferte la 10.000 de angajați, dintre care 56,2 procente vizează candidați înalt calificați.
Bielefeld are o rată a șomajului ceva mai mică, de 4,99 procente, dar numărul de firme prezente în oraș este printre cele mai reduse din clasament — doar 13.988 — ceea ce limitează sever opțiunile pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă.
Duisburg are cea mai ridicată rată a șomajului din întregul clasament — 6,74 procente — și totodată cel mai mic număr de oferte de muncă la 10.000 de angajați: doar 2.422.
Cu un indice de 8,04, orașul se plasează pe locul 4. Situația reflectă dificultățile structurale cu care se confruntă de decenii orașele din bazinul Ruhr, foste centre industriale care nu au reușit să se reinventeze suficient de rapid pentru a absorbi forța de muncă disponibilă.
Berlinul se află pe locul 7, cu un indice de 7,50, dar dintr-un motiv surprinzător: capitala are cel mai mare număr de firme din clasament — 194.185 de sedii de companii — și totuși piața muncii rămâne tensionată.
Cu o rată a șomajului de 5,51 procente și 60,4 procente dintre oferte adresate specialiștilor, Berlinul este un oraș al oportunităților, dar aproape exclusiv pentru cei cu calificări ridicate.
Pentru muncitorii necalificați sau cu experiență limitată, masa de firme disponibile nu se traduce automat în locuri de muncă accesibile.
Köln ocupă locul 8, cu un indice de 7,29. Orașul are 60.543 de firme și 3.848 de oferte la 10.000 de angajați – cel mai mare număr de oferte din clasament – dar rata șomajului de 5,37 procente și proporția ridicată de anunțuri pentru specialiști (59,9 procente) mențin presiunea pe piața muncii.
Hannover, pe locul 9, afișează 5,69 procente șomaj și 3.380 de oferte la 10.000 de angajați, cu 51,1 procente dintre acestea rezervate experților.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2Fcomert-germania.jpg)
Sursa foto – caracter ilustrativ: Profimedia
La polul opus al dificultății se află Munchen, care nu apare în acest clasament tocmai pentru că situația sa este radical diferită: rata șomajului în capitala Bavariei este de doar 2,9 procente, cel mai scăzut nivel dintre marile orașe germane.
Contrastul dintre München și orașele din Renania de Nord-Westfalia ilustrează o fractură structurală profundă în economia germană, între sudul prosper și fostele regiuni industriale din vest și nord.
O analiză a platformei JobLeads, publicată în februarie 2026, a fost realizată pe baza datelor oficiale ale oficiilor statistice, ale platformei Jobmonitor.de și ale portalului Kununu.
Metodologia a luat în calcul rata locală a șomajului, numărul de sedii de firme și numărul de oferte de muncă la 10.000 de angajați, combinând acești indicatori într-un indice final de dificultate.
Pentru românii care trăiesc și muncesc în Germania, aceste date au o relevanță practică directă. Orașele din Renania de Nord-Westfalia — Dortmund, Essen, Duisburg, Bochum, Wuppertal — au fost în mod tradițional destinații populare pentru diaspora românească, atrase de costurile de trai mai mici față de München sau Frankfurt.
Topul arată că tocmai aceste orașe sunt astăzi cele mai dificile din perspectiva găsirii unui job, în special pentru cei fără calificări recunoscute pe piața germană.