Ce se întâmplă după ce Marea Britanie și UE au încheiat acordul post-Brexit

Acum că Marea Britanie și Uniunea Europeană au convenit asupra unui acord cu privire la relația lor viitoare, un obstacol major a fost eliminat în procesul Brexit care a început în iunie 2016. 

Dar, deși a fost o perioada turbulentă timp de patru ani și jumătate, procesul nu este încă finalizat.

Acum că există  o înțelegere, Brexit-ul s-a încheiat oficial?

Nu chiar. Acordul trebuie încă ratificat de parlamentul britanic, de Parlamentul European și de toate cele 27 de state membre ale UE.

Acordul este prezentat Consiliului European, reunind cele 27 de guverne ale blocului și Parlamentul European. Ambasadorii UE ar trebui să se întâlnească la 10:30, ora Bruxelles, la 25 decembrie, pentru a începe revizuirea acordului comercial post-Brexit.

EXCLUSIV Kamaz a făcut dezvăluiri despre referendumul din 2012 și condamnarea sa: „Ăștia m-au lăsat baltă”

18:00

SPORT Bucureștiul, pe harta fotbalului european pentru amputați. Cum arată primul campionat în care imposibilul devine posibil

17:56

Un expert a declarat pentru Euronews că procesul va dura până la doi ani.

Dar ajungerea la un acord de liber schimb este o etapă majoră în acest proces, deoarece UE este cel mai mare partener comercial al Marii Britanii.

Viața se va schimba semnificativ pentru britanici și europeni de la 1 ianuarie 2021, cu modificări ale regulilor privind libera circulație, drepturile de ședere, asigurările de sănătate și pașapoartele pentru animale de companie.

Care au fost problemele care au divizat Marea Britanie și UE?

Drepturile de pescuit au apărut ca o problemă majoră în ultimele luni, deoarece normele UE au permis europenilor să prindă pește în apele britanice timp de decenii. Oferta britanică de a avea un control mai mare asupra accesului la apele sale a dus la diferențe semnificative.

Citiți mai mult: Pescuitul încă reprezintă o problemă în discuțiile privind Brexit, spune Comisia UE

A existat, de asemenea, problema condițiilor de concurență echitabile – un alt mod de a descrie cererile UE pentru o concurență loială între cele două părți.

Cea mai mare preocupare a UE a fost de a evita „culegerea roadelor”, britanicii dorind să păstreze acele elemente ale pieței unice pe care le-a negociat.

Pentru Marea Britanie, termenul cheie a fost suveranitatea – consacrat în cel mai mare slogan al campaniei Brexit, „Take Back Control”.

Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar exista un acord?

Niciun acord ar fi însemnat schimbări semnificative de la 1 ianuarie 2021 de la traficul transfrontalier și la modul în care își trăiesc viața atât britanicii, cât și europenii.

Plecarea Regatului Unit de pe piața unică și uniunea vamală la acea dată ar fi însemnat tarife pentru mărfurile tranzacționate peste graniță și costuri suplimentare pentru vehiculele care o traversează.

Și industria serviciilor ar fi fost puternic perturbată, Marea Britanie și UE, eventual, nu și-ar fi recunoscut calificările profesionale.

A fost o perspectivă pe care ambele părți au luat-o în serios cu măsurile de urgență.

Cum s-a ajuns aici?

Procesul a început pe 23 iunie 2016, când cetățenii din Marea Britanie au votat în mod neașteptat pentru a pune capăt aderării țării lor la Uniunea Europeană.

Marja a fost restrânsă – 51,9% au votat să plece, iar 48,1% au optat să rămână – dar efectele sale au fost colosale: demisia imediată a prim-ministrului David Cameron, care militase pentru continuarea calității de membru, și înlocuirea sa cu Theresa May, care a început procesul de a face din Marea Britanie prima țară care a părăsit Uniunea Europeană.

Procesul a fost însă furtunos: politica britanică s-a împărțit între „rămășițe”, care credeau că țara a comis o greșeală teribilă, și „cei care pledau pentru abandonare”, care difereau în ceea ce privește severitatea cu care ar trebui să se rupă legăturile cu europenii.

May a negociat în cele din urmă condițiile ”acordului de divorț”  dintre Marea Britanie si UE pe 29 martie 2019. Dar după ce Camera Comunelor a respins acordul de trei ori, a fost forțată să solicite o prelungire a aderării la Marea Britanie la UE.

În august, ea a fost înlocuită de Boris Johnson care a renegociat ”acordul de divorț” și a câștigat în decembrie alegeri generale rapide care i-au acordat o majoritate parlamentară pentru ratificare.

Marea Britanie a părăsit oficial UE la 31 ianuarie 2020 și cele două părți au negociat viitoare condiții comerciale de atunci.

După încheierea perioadei de tranziție, iată drepturile UE pe care Marea Britanie le va pierde, potrivit Comisiei Europene:

1. Regatul Unit își pierde toate drepturile și obligațiile de a fi un stat membru al UE

2. Cetățenii și întreprinderile din Marea Britanie nu mai beneficiază de libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalului

3. Regatul Unit nu mai contribuie la bugetul UE sau beneficiază de programele, politicile și acordurile internaționale (comerciale) de finanțare ale UE