Ce telefon avea Cherecheș la el? Costă 200 de lei și e preferat de cei care fac lucruri „necurate”

Când a fost prins în Germania, Cătălin Cherecheș, primarul din Baia Mare, fugit din țară înainte să fie condamnat definitiv la închisoare, avea la el patru documente de identitate, mii de euro cash și un telefon mobil.

Când a fost prins în Germania, Cătălin Cherecheș avea în buzunare mii de euro și mai multe legitimații, între care și una de parlamentar, expirată.

Pe lângă miile de euro „bani gheață”, Cherecheș comunica cu ajutorul unui telefon simplu, care costă 200 de lei, în magazin și este folosit și de traficanții de droguri.

3.000 de euro ar fi avut edilul în posesie, dar și o carte de identitate din Italia, Cătălin Cherecheș fiind rezident în această țară din 2022.

INEDIT O țară din Europa oferă 70.000 de euro pentru renovarea caselor în satele cu mai puțin de 5.000 de locuitori

11:39

INTERVIU | Gerasimos Contoguris, Philip Morris România: „O companie merită recunoașterea Top Employer atunci când oamenii ei pot crește cu adevărat”

11:27

Ce telefon avea Cherecheș la el? Costă 200 de lei și e folosit de traficanții de droguri

Cătălin Cherecheș avea la el un telefon mobil Nokia 150, model 2023, care costă 200 de lei în magazin. Telefonul cu memorie RAM de 4 MB, 2G și Dual SIM este folosit uneori de dealerii de droguri, pentru a-și desfășura afacerile „în tihnă”. Mai mult, cu o baterie de lungă durată, terminalul Nokia este numai bun de folosit în timpul unei asemenea „evadări”.

Este cunoscut faptul că infractorii preferă terminale simple, nu cele mai noi iPhone-uri sau Android.

De pildă, potrivit Vice, traficanții de droguri din Marea Britanie cumpără de obicei modele Nokia vechi (ex: 8210), deoarece pot fi urmărite mai greu de autorități. „Pot avea încredere într-un Nokia vechi”, a declarat unul dintre acești indivizi.

Care sunt scenariile referitoare la extrădarea lui Cătălin CHERECHEȘ

Potrivit surselor GÂNDUL, există două astfel de proceduri de aducere în țară a edilului Cătălin Cherecheș, autoritățile germane urmând să decidă, teoretic, în baza legii de cooperare internațională.

Prima procedură este cea rapidă, în care condamnatul prins și reținut în vederea extrădării își dă consimțământul cu privire la extrădare în țara în care a fost emisă sentința definitivă.

Cea de a doua durează ceva mai mult, întrucât condamnatul face opoziție la extrădare, iar instanța germană urmează să decidă, în baza argumentelor de împotrivire la extrădare, dacă acesta va fi trimis în România pentru a-și ispăși pedeapsa.

Sursa foto: Captură / Pixabay