VIDEO | Cișmigiu, mon amour. Povestea celei mai vechi grădini publice din București (DOCUMENTAR)

Grădina Cișmigiu, cea mai veche grădină publică din București, este așezată în centrul orașului și este mărginită de două artere importante: bulevardul Regina Elisabeta și bulevardul Schitu Măgureanu.

Chiar dacă nu este cel mai mare parc al Capitalei, rămâne totuși unul dintre cele mai vizitate obiective, de oamenii de toate vârstele.

Mulți văd parcul ca pe o oază de liniște și vegetație în inima Capitalei. Parcul Cișmigiu, este un refugiu perfect pentru copii, elevi, pentru cuplurile de îndrăgostiți, dar și pentru vârstnici. Indiferent de anotimp sau oră, aleile nu își pierd din farmec.

Parcul a adunat o serie de povești și o istorie îndelungată, asta după ce a trecut prin monarhie, dictatură regală, jumătate de veac de comunism și peste trei decenii de democrație.

Situată în centrul orașului București, cea mai veche grădină din oraș se întinde pe o suprafață de 17 hectare. Parcul a fost înscris pe lista monumentelor istorice și a fost organizat în stilul parcurilor engleze: are mai multe intrări, două dintre acestea fiind situate înspre Bulevardul Regina Elisabeta, două spre Schitu Măgureanu și una spre Strada Știrbei Vodă.

Inaugurat în anul 1854, parcul are o poveste care începe mult mai devreme, încă din anul 1780. Atunci, Alexandru Ipsilanti, domnul Țării Românești de la acea vreme, i-a cerut Marelui Cișmigiu, șeful lucrărilor de cișmele ale orașului, să construiască două cișmele în această zonă.

Prima a fost ridicată în locul în care se află astăzi prima intrare în parc, cea dinspre Strada Știrbei Vodă. Balta formată aici a fost clasificată drept focar de infecție, iar în anul 1830 a ajuns să fie secată la comanda Generalului Pavel Kiseleff.

După ce balta a fost secată, s-a hotărât ca terenul să se transforme într-o grădină publică, însă acest lucru s-a întâmplat abia în anul 1847, an în care la conducere se afla Gheorghe Bibescu.

Pentru realizarea acestei grădini a fost adus grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, alături de grădinarul Franz Harer. Cei doi au avut misiunea de a transforma zona considerată insalubră într-o grădină cu un aspect total diferit, care să nu mai amintească în niciun fel de balta care fusese în urmă cu ani pe acea suprafață.

Meyer, fost director al Grădinilor Imperiale din Viena, a transformat mlaștina într-un frumos lac, dotat cu sisteme de drenaj și canalizare pentru golirea și curățarea lacului, iar în centru amplasează o fântână arteziană.

În anul 1848, la putere a venit Barbu Știrbei, asta după ce Gheorghe Bibescu a abdicat. Barbu Știrbei a hotărât ca în această zonă să se formeze un heleșteu și un canal care are legătură directă cu Dâmbovița.

Această decizie a reprezentat cea mai importantă hotărâre de până atunci în legătură cu ceea ce este astăzi Parcul Cișmigiu. Astfel, în acea perioadă, a început împrejmuirea cu uluci și montarea unor bănci realizate din lemn de stejar.

Inaugurarea grădinii a avut loc abia în anul 1854, însă a trecut prin diverse perioade grele, după ce o parte din lac a fost secat din cauza pantofarilor care obișnuiau să arunce resturile de materiale.

Meyer a trasat, de asemenea, și aleile parcului. Între 1850 și 1854 s-au adus peste 30.000 de arbori, atât din jurul Capitalei, cât și din Brașov sau Viena. Carl Meyer și Franz Horer au decis realizarea unor grote artificiale, covoare florale, poduri și amplasarea mai multor bănci.

Autoritățile au adus în București în anul 1852 lebede și pelicani pentru a popula lacul din centrul parcului Cișmigiu. Nu este extrem de cunoscut faptul că, la finele anilor 1800, în Cișmigiu funcționa o mică grădină zoologică, unde se aflau urși, vulpi, castori, pești, lebede, păuni și multe alte animale sălbatice.

Însă aceste animale au fost scoase cu timpul din parc din cauza faptului că îngrijirea lor și costurile deveneau greu de suportat.

În anul 1851 este deschis primul bufet din Grădina Cişmigiu, de unde vizitatorii puteau cumpăra „dulciuri şi alte produse de cofetărie”.

Autoritățile încă păstrează un document important din istoria parcului – este vorba despre contractul din 1 august 1855 prin care e concesionat pe trei ani pescuitul în lacul Cișmigiu. În anul 1860 este inaugurat „un ţâşnitor de apă”, care este acţionat de o moară cu aburi amplasată în mijlocul lacului.

Abia din anul 1857, parcul a început să fie privit ca un loc pentru relaxare. Vara, lacul atrăgea cu răcoarea sa bucureștenii, iarna, aceștia reveneau pentru a se bucura de patinoarul care era amenajat pe lac.

A început să devină din ce în ce mai apreciată de localnici și turiști, astfel că, Grădina Cișmigiu a fost extinsă ulterior cu 15.000 de metri pătrați, în urma cumpărării terenului ce aparținea fostei grădini a familiei Crețulescu.

De remarcat este faptul că în anul 1880 existau deja 60 felinare cu lampă, iar în 1892, Parcul Cișmigiu a fost iluminat integral electric.

Parcul Cișmigiu a fost asemănat adesea și cu locul în care oamenii de toate vârstele vin să joace table, rummy și șah. Și nu de ieri de altăieri, ci încă de la începutul secolului al XX-lea. Mulți se strângeau aici ca să joace table, iar pe lângă își făceau veacul și mulți chibiți. Pentru pasionații acestor jocuri, a fost amenajată o zonă care se numește „Colțul Șahiștilor”.

Însă mulți sunt cei care se rezumă doar la o plimbare liniștită în parc, în jurul lacului. În plus, de-a lungul timpului, în Cișmigiu au fost amplasate o serie de statui ce au devenit adevărate atracții pentru vizitatori.

Astfel, în „Rotonda scriitorilor”, amenajată în anul 1943, au fost expuse busturile celor mai importanți artişti români, printre care Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc și Titu Maiorescu.

O zonă specială din parcul Cișmigiu este situată înspre Schitul Măgureanu, fiind denumit „La Cetate” . Aici se găsesc ruinele unei mănăstiri construite în anul 1756, de logofătul Văcărescu și reprezintă un alt punct de interes pentru mulți turiști ai Parcului Cișmigiu. Despre acest loc se spune că avea un tunel secret care lega Palatul Crețulescu de malul Dâmboviței.

Un alt obiectiv de vizitat în parc este izvorul Sissi Stefanidi. Lucrarea reprezintă o mamă îndurerată de moartea fiicei sale, ce toarnă apă cu ulciorul. Monumentul, cioplit în piatră de Baschicoi, a fost donat de familia Stefanidi primăriei oraşului, în amintirea fiicei lor, Sissi Stefanidi, decedata la vârsta de 21 de ani.

Și monumentul Soldaților Francezi reprezintă un alt obiectiv important din parc. A fost realizat în anul 1920 de marele sculptor Ion Jalea. Monumentul este dedicat soldaților francezi care au căzut pe câmpul de luptă din România în Primul Război Mondial: „Ostaşilor Franţei căzuţi pe câmpul de onoare al pământului românesc în timpul Marelui Război 1916-1919”.

Monumentul este o compoziţie lapidară, cu două personaje: soldatul tânăr căzut la datorie, ţinut în braţe de către o figură alegorică feminină, care îl sărută pe frunte pe cel sacrificat.

În ultimii ani, însă, starea Cișmigiului s-a degradat. În parcul emblematic al Capitalei nu s-au mai făcut investiții de ani de zile, iar multe dintre băncile amenajate sunt vechi, rupte sau pline de mizerie, în timp ce aleile pietonale se pierd în buruieni și gropi.

Oamenii care se plimbă acum prin zonă trebuie să fie atenți la pâlcurile de iarbă din Cișmigiu. Odată cu căldura, au apărut și căpușele, șobolanii, dar și șerpii de apă.

Deşi neveninoşi, mulți turiști se sperie când se întâlnesc cu astfel de reptile. Din păcate nu sunt singurele probleme din parc. Ciorile nu doar că deranjează fonic, ci și cu mizeria lăsată în urmă.

Parcul se află în proprietatea Primăriei Capitalei și este administrat de Administratia Lacuri Parcuri Si Agrement (ALPAB), o instituție publică de interes local din subordinea Consiliului General al Municipiului București.

De întreținerea spațiilor verzi din parcurile administrate de Primăria Capitalei se ocupă Compania Municipală Parcuri și Grădini București în baza „Contractului de delegare a gestiunii serviciului public de interes local privind activitățile de amenajare și întreținere a parcurilor și grădinilor din municipiul București”, încheiat în septembrie 2018 și este valabil până în septembrie 2023. Valoarea contractului este de circa 46,5 milioane lei.