Cum a primit Moș Crăciun o nouă identitate în regimul comunist. Nicolae Ceaușescu l-a promovat pe tovarășul MOȘ GERILĂ lângă „pomul de iarnă”

Așteptat cu nerăbdare crescândă atât de copii, cât și de adulți, Moș Crăciun intră în casele românilor, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, iar atmosfera este una festivă și plină de emoție. Cadouri, surprize, gânduri bune și îmbrățișări, o bucurie comună îl întâmpină pe Moșul care, de fiecare dată, nu uită pe nimeni. Totuși, chiar și Moș Crăciun a fost nevoit să suporte o schimbare de identitate, fără a se putea împotrivi, iar asta s-a întâmplat în perioada comunistă, atunci când „Partidul” nu privea cu ochi buni încărcătura spirituală a momentului, iar Biserica trebuia îndepărtată de ”tovarăși” și „tovarășe”.

Crăciunul înseamnă, în ultimă instanță, și bucuria unei iluminări în suflet și trup prin nașterea lui Iisus Hristos, iar regimul comunist a încercat, încă de la sfârșitul anilor `40, să treacă într-un con de umbră cea mai mare sărbătoare a creștinătății și chiar să o șteargă dintr-un scenariu în care ateismul ar fi trebuit să fie literă de lege.

EXCLUSIV Incredibila poveste a unui poliţist de penitenciar, campion absolut la spadă, medaliat european, care a învins moartea de două ori

07:00

EXCLUSIV Dosarul „Bunicuța ucraineană”. Măsurile draconice prin care fabricantele de identități false pentru străini se fereau de „ginitori”. Fuga în Ucraina

06:30

Din fericire, românii – chiar dacă nu au protestat în stradă, așa cum s-a întâmplat, în cele din urmă, în luna decembrie a anului 1989 – nu l-au au ”uitat” pe Iisus, s-au bucurat în fiecare an de sărbătoarea Crăciunui și, firește, l-au așteptat cu bucurie multiplicată pe Moș Crăciun.

E drept, Moșul a fost rebotezat de „mințile luminate” ale activiștilor de partid și promovat de Nicolae Ceaușescu, astfel că s-a transformat, fără voia sa, în Moș Gerilă, într-o încercare disperată a regimului comunist de a oferi românilor un Moș în „spiritul” arid al unei societăți construite, în teorie, pentru a ajunge pe cele mai înalte culmi ale progresului.

Comuniștii au „decis”, în unanimitate, când să vină „tovarășul” Moș Gerilă și au stabilit sintagma „pom de iarnă”

Cum Moș Crăciun nu era pe placul regimului comunist, „inspirația” de la cele mai înalte niveluri ale Partidului Comunist Român a acționat în consecință, astfel că Moșul s-a „metamorfozat” în tovarăș și a intrat în casele românilor sub un nou „brand” – Moș Gerilă. Personajul a devenit o tristă realitate la începutul anilor `50, iar zilele de Crăciun – 25 și 26 decembrie – au devenit, prin lege, zile lucrătoare.

Metamorfoza surprinzătoare nu s-a oprit aici, fiindcă sărbătorile de Crăciun s-au transformat, tovărășește, în așa-zisele sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun – o încântare pentru toți – a devenit, pur și simplu, Pom de iarnă.

Cum munca pentru propășirea socialismului era criteriul de bază al vremurilor, bucuria sărbătorilor de iarnă – sărăcăcioase, de altfel – nu putea fi declanșată după data de 27 decembrie, atunci când sărbătoarea sfântă a Crăciunului devenea amintire.

În ceea ce îl privește pe Moş Gerilă, acesta – neputând să protesteze vehement – venea în casele românilor în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.

Moș Gerilă, sărbătorit „patriotic”

Transformat în „tovarăș” și într-un adevărat membru PCR – doar că îi lipsea carnetul de partid -, Moș Gerilă era sărbătorit pe întreg cuprinsul României comuniste, în uzine și în fabrici. E drept că micuții erau chemați în fața Moșului, în timpul „evenimentelor” organizate de organele de conducere, dar – pentru a primi dulciuri sau jucării – trebuiau să recite poezii înflăcărate în care regimul comunist primea laudele pe care le dorea cu atâta ardoare.

Versurile unor astfel de poezii induceau ideea de austeritate, dar și pe aceea a copiilor care erau, invariabil, cuminți, învățau bine, luau note mari la școală și acceptau că un cadou poate fi oricât de insignifiant.

„Moş Gerilă toţi îmi spun Că eşti darnic şi eşti bun Dar să stii mai din’ainte C-am fost băieţel cuminte, Şi mai spun aşa să ştii Ca eu nu-ţi cer jucării Cum ţi-ar cere şi alţi copii. Însă nu m-aş supăra Dacă tot mi-ai da ceva”, recitau micuții în fața unui Moș Gerilă care se afla la ani-lumină de acel Moș Crăciun iubit și cunoscut de toți.

Elevii, de altfel, se bucurau de vacanţa de iarnă abia după data de 22 decembrie, iar „pomul de iarnă” era împodobit, de regulă, după data de 27 decembrie. Existau, ce-i drept, și „îndrăzneți” care împodobeau – globuri și aranjamente de hârtie creponată, pentru că despre beteală nu putea fi vorba decât în rare cazuri – mult mai devreme, dar aveau grijă să îl țină mai departe de ferestre. Și instalațiile de iluminat bradul, atât de comune astăzi, erau o raritate.

Plugușorul anilor ’80

O astfel de desfășurare halucinantă a sărbătorilor de iarnă pare, acum, o absurditate, dar nu trebuie uitat că – în acea perioadă – totul reprezenta o realitate întreținută, în fiecare zi, de regimul comunist și de însuși Nicolae Ceaușescu, flancat permanent de Elena Ceaușescu.

Urarea cu plugul sau cu buhaiul – Plugușorul, cum i se spune, străvechi obicei agrar – suferise o „cosmetizare” dramatică, astfel că urătorii erau obligați să ridice osanale Partidului Comunist Român și conducătorului său „preaiubit”.

„Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate.

Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am `nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ `Nalt exemplu, far şi zbor”, transmitea Pluguşorul din anul 1980.

Moș Gerilă a trecut în „neființă” alături de Nicolae Ceaușescu

În anul 1989, răbdarea românilor nu a mai putut fi estompată de îndemnuri mobilizatoare, de promisiuni neonorate și de ideea comunistă că societatea multilateral dezvoltată poate fi implementată.

Revoluția din Decembrie `89 a cuprins întreaga România, Partidul Comunist a ieșit pe ușa din dos a istoriei, iar cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu a fost condamnat la moarte și executat.

Atunci a dispărut și tovarășul Moș Gerilă, iar bucuria Crăciunului a putut fi trăită, în toate casele, fără teama că ar putea informa cineva organele de partid și de stat.

În iarna precedentă, Nicolae Ceaușescu se lansase în același discurs pe care îl ținea în fața românilor obligați să privească televizoare alb negru cu program de doat câteva ore pe zi, astfel de noaptea de Revelion – în timpul căreia programul TV ținea o noapte întreagă – devenea adevărata sărbătoare a iernii.

„Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, a spus Nicolae Ceauşescu în anul 1988, în noaptea de Revelion.

Citește și:

Cum mituiau Nicolae și Elena Ceaușescu gardienii din închisoare și se ascundeau într-o casă conspirativă: „În loc de dentist, se îndreptau spre casa stabilită de Lenuța”

Câte clase aveau, de fapt, Elena și Nicolae Ceaușescu. Motivul pentru care „tovarășii” erau analfabeți

Ce salariu avea Nicolae Ceaușescu. Suma încasată de dictator, dezvăluită de fostul ministru al Finanțelor

FOTO | Nicolae Ceaușescu a dat Bacalaureatul la 47 de ani. Ce note a luat

Povestea stațiunii unde Nicolae CEAUȘESCU voia să organizeze Jocurile Olimpice de iarnă. Cum a ajuns, din „perla României”, o ruină

Cum arată și cu ce se ocupă Nicolae Ceaușescu, nepotul fostului dictator român: „În timpul Revoluției, am mers la serviciu”