De ce se numesc „numere de înmatriculare”, dacă plăcuțele au mai multe litere decât cifre? Istoria înmaticulării mașinilor în România

Iată de ce se numesc „numere de înmatriculare”, dacă plăcuțele au mai multe litere decât cifre. Află istoria înmatriculării mașinilor în România.

Numerele de înmatriculate se numesc așa din rațiuni istorice, datând din perioada pionieratului automobilistic, adică finalul secolului XIX și începutul secolului XX), atunci când plăcuțele conțineau chiar cifre secvențiale, pentru a identifica mașinile. Însă astăzi, plăcuțele de înmatriculare conțin o combinație alfanumerică (litere și cifre), dar denumirea tradițională s-a păstrat, scrie fabricadenumere.ro.

În România, primele plăci de înmatriculare apar între anii 1900 – 1908, în timp ce, în anul 1966, apare primul Cod Rutier.

Astfel, plăcile au fost emise prima oară la început de secol XX și au erau niște numere albe pe un fundal negru, fiind făcute în casă. Numerele, aparținând proprietarului, nu autovehiculului, lista proprietrailor și numerele lor erau publicate lunar în revista ”Automobil”, care era editată de Clubul Auto Regal Român. Erau puține mașini însă, în jur de 139 în anul 1908, motiv pentru care nu a fost necesar să se diferențieze regiunea sau orașul pe respectivele plăcuțe.

MESAJ Kremlinul amenință că va trimite nave militare să însoțească „flota-fantomă” a Rusiei dacă Occidentul continuă să fie agresiv pe mare

18:39

ACTUALITATE Merge și în Belgia. Un antreprenor român a încasat bani frumoși pentru un proiect imobiliar nefinalizat

18:31

Înregistrarea se făcea centralizat de către Primarul Municipiului București. Primul număr înregistrat a fost „0” și i-a fost eliberat prințului Bibescu, președintele Clubului Auto Regal Român. Entitățile oficiale, ca și persoanele fizice putea să dețină numerele lor și să le schimbe de la o mașină la alta. Cum unele părți ale teritoriului României se afla sub administrarea sau influența țărilor învecinate, nu era exclus să vezi plăcuțe de înmatriculare care urma modele străine. Spre exemăplu, în Regiunea Transilvania, care a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar din anul 1868 până în 1918, puteau exista plăcuțe cu litera austriacă „Z”.

În ce privește numerele speciale de înmatriculare, în 1908, o scrisoare către Primarul Municipiului București aborda necesitatea unui sistem mai standardizat, cu o marca regională care să apară pe placuța de înmatriculare. El a fost aprobat în septembrie sau octombrie și noile plăcuțe de înmatriculare au apărut în decurs de o lună. În Capitală și în majoritatea județelor, plăcuța standard era compusă din mai multe numere, urmate și de o cratimă și abrevierea regională. Spre exemplu, în București a fost „B” (înainte de 1914 a fost folosit „Bc”, dar a fost schimbat ulterior pentru a evita confuzia cu judetul Bacau), iar pentru Craiova fost „CV”.

Masinile oficiale Royal House aveau, in general, o coroană afisată pe placuța in loc de orice alta combinație de numere/litere.

Totul se reinventează. Cum profită hoții iscusiți de avantajele tehnologiei pentru fura bunuri din mașini