Factorul critic pentru Putin, în analiza procesului prin care se va încheia războiul dintre Rusia și Ucraina, este că – neînvingând Ucraina – Rusia a pierdut deja războiul. Interesul principal al președintelui rus Vladimir Putin era crearea și controlul unui tampon între Rusia și Polonia, la marginea estică a NATO. Dincolo de asta, el dorea să recupereze statutul Rusiei de mare putere, pe care îl deținuse de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Când a pierdut acest statut, și-a pierdut dominația asupra Europei de Est și a jumătății estice a Germaniei.
De asemenea, Rusia a pierdut controlul de necontestat asupra Caucazului de Sud și a Asiei Centrale, a încetat să mai fie mai puternică decât China și a cedat o mare parte din influența sa în Orientul Mijlociu.
„Puterea sa în lumea a treia s-a ofilit, pierzându-și locul în favoarea Chinei – acum singurul rival adevărat al Statelor Unite”, consideră George Friedman – fondatorul și președintele Geopolitical Futures.
Pentru Rusia, continuă Friedman, pierderea importanței militare a fost însoțită de incapacitatea de a deveni o putere economică majoră. Sub țari și comuniști, Rusia avusese întotdeauna o slăbiciune economică.
Deși avea teritorii vaste și valoroase, precum și o populație destul de educată, Rusia a continuat să fie ceea ce poate fi numit, cel mai bine vorbind, o economie subperformantă.
„Declinul Rusiei a început și s-a încheiat, desigur, cu mult înainte ca Putin să devină președinte. Ascensiunea sa la putere a depins de sectorul privat – oligarhii care, în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, au consolidat o parte substanțială a economiei și s-au integrat în sistemul economic global.
Din punctul de vedere al lui Putin, singura modalitate pentru ca țara să iasă din situația economică grea era să fie protejată de atacuri. Pentru Putin, aceasta însemna recuperarea a cât mai mult posibil din zona tampon în urma pierderilor suferite de Rusia în anii `90 și, astfel, securizarea frontierei de vest a Rusiei.
În Ucraina, evident, a supraestimat puterea armatei ruse și a subestimat rezistența ucrainenilor, ca să nu mai vorbim de sprijinul primit din partea SUA și a Europei. Putin credea că Rusia va obține o victorie înainte ca SUA și Europa să intervină”, continuă George Friedman.
Eșecul de a prelua rapid controlul asupra Ucrainei a dus la o altă problemă: economia. Economia rusă s-a deteriorat pe măsură ce resursele au fost deviate către armată și departe de sectorul civil. Chiar săptămâna trecută, au apărut rapoarte conform cărora trei bănci rusești importante au solicitat ajutor de la banca centrală pentru a le salva.
„Principalii perdanți ai acestui război, pe lângă cei morți, au fost oligarhii, ale căror active au fost înghețate de băncile străine și care nu mai puteau atrage investițiile atât de necesare din alte țări. De asemenea, aceștia au pierdut o mare parte din accesul la piețele externe (cât de mult depindea de cât de multă nevoie avea o anumită piață de hidrocarburi rusești).
Economia nu înflorise încă cu adevărat când Rusia a invadat Ucraina, dar era pe drumul cel bun. Războiul i-a deraiat de atunci progresul.
Strategia lui Putin este o încercare disperată de a distruge Ucraina prin atacuri masive cu drone, în mare parte, dar nu exclusiv, asupra Kievului, capitala Ucrainei.
Neavând alte opțiuni, el a adoptat o strategie pe care germanii au încercat-o asupra Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În timp ce Hitler a încercat să bombardeze Marea Britanie până la supunere, folosind Luftwaffe ca armă de teroare, Putin, din lipsă de alte opțiuni, a declanșat un atac terorist asupra Kievului, ignorând o lecție importantă a trecutului: supremația aeriană, singură, rareori duce la victorie”, mai scrie președintele Geopolitical Futures.
Printre numeroasele greșeli ale lui Putin este și calculul greșit făcut asupra lui Dpnald Trump.
„La fel de important, Trump s-a împăcat cu aliații europeni ai NATO, iar germanii au trimis o brigadă de tancuri în Lituania și s-au angajat să se reînarmeze, declanșând cu siguranță amintiri lungi în Rusia.
În această privință, cred că face o greșeală uriașă.
În primul rând, Trump nu poate tolera să fie tratat cu dispreț. În al doilea rând, lăsând la o parte personalitățile, dacă Trump lasă ca amenințarea de 50 de zile să nu ducă la nimic, își va submina propria credibilitate în fața națiunilor lumii și a publicului american”, punctează George Friedman.
Donald Trump se confruntă cu realitatea cu care se confruntă toți președinții americani – după primele 100 de zile, începe să apară opoziție din toate părțile. Sondajele de popularitate ale lui Trump sunt slabe, iar propriii săi susținători sunt divizați. „Acest lucru nu este anormal sau irecuperabil pentru Trump, dar nu este momentul să părem slabi și speriați de Putin”, scrie Friedman .
„Cu siguranță, mulți americani nu vor să fie implicați în războiul Rusia-Ucraina, dar asta nu înseamnă că Trump își poate permite să fie slăbit permițând să fie luat pe prost.
Cheia tuturor acestor lucruri este politica internă a Rusiei. Putin este un dictator, dar eșecul poate doborî dictatorii la fel de ușor ca pe oricine altcineva.
În acest moment, nu cred că Trump își poate permite să se retragă.
Putin a pariat pe șansa de a sparge Ucraina într-un ultim efort nemilos. În schimb, SUA s-au apropiat de NATO și trimit arme Ucrainei, împreună cu Germania, care a desfășurat și ea tancuri mai aproape de granița cu Rusia. Misterul este dacă Putin poate supraviețui politic calculelor sale greșite continue”, încheie George Friedman.
RECOMANDAREA AUTORULUI: