EXCLUSIV | Expert în politici energetice globale, despre schimbarea pieței europene de gaze și rolul Norvegiei în spargerea monopolului rusesc: ”Iarna care vine s-ar putea să nu arate prea bine, dar pe termen lung, perspectiva este mult mai luminoasă”

EXCLUSIV | Expert în politici energetice globale, despre schimbarea pieței europene de gaze și rolul Norvegiei în spargerea monopolului rusesc: ”Iarna care vine s-ar putea să nu arate prea bine, dar pe termen lung, perspectiva este mult mai luminoasă”
Dr. Carole Nakhle, expert în politici energetice globale, într-un interviu pentru Gândul, despre schimbarea pieței europene de gaze și rolul Norvegiei în spargerea monopolului rusesc
Publicat: 15/08/2022, 14:55

Actuala criză arată cât de importante sunt securitatea energetică și diversificarea surselor de alimentare, în contextul în care foarte multe state din Europa sunt încă dependente de gazul rusesc, spune doctor Carole Nakhle, expert în politici energetice și analist geopolitic, în interviul pe care l-a acordat în exclusivitate pentru Gândul. Consultantul care a lucrat pentru proiecte energetice în zeci de țări susține că Norvegia va sparge monopolul rusesc pe piața europeană de petrol și gaze.

Analistul în securitate energetică spune că unele state europene au ”demonizat” prematur investițiile în petrol și gaze, când acestea încă asigurau 60% din mixul energetic al spațiului comunitar.

Criza energetică a găsit astfel statele Uniunii Europene cu accent mai mare pus pe schimbările climatice și energiile regenerabile, iar întreruperea furnizării gazului rusesc a arătat că energia verde nu se află într-un stadiu de dezvoltare care să permită o asemenea înlocuire. ”Aceasta era o evidență pe care unii pur și simplu au refuzat să o recunoască”, spune Carole Nakhle, specialist internațional în problemele energetice globale.

Expertul în energie crede că prețurile mari la gaze vor fi cele care vor face consumatorii să rezolve criza energetică prin căutarea unor surse alternative mai ieftine și prin încurajarea eforturilor de a face provizii mai mari. Toate aceste schimbări nu se vor întâmpla însă peste noapte, ci vor lua timp, însă chiar dacă iarna care vine va fi mai grea pentru unii europeni, pe termen lung, ”perspectiva este mult mai optimistă”.


Doctor Carole Nakhle, director fondator al Crystol Energy, o firmă de cercetare și consultanță în domeniul energiei de la Londra, este economist expert în contracte internaționale în domeniul petrolier, specialistă în evoluțiile pieței mondiale de petrol și gaze. Colaborează atât cu companii de petrol și gaze, cât și cu guverne, organizații internaționale și instituții academice.

Carole Nakhle este colaborator al publicației Geopolitical Intelligence Services pe probleme de securitate energetică, profesor invitat la Blavatnik School of Government de la Universitatea Oxford și la Graduate Institute of International and Development Studies din Geneva și un comentator frecvent despre energie și geopolitică în mass-media internaționale. Este autoarea a două cărți: Petroleum Taxation: Sharing the Oil Wealth (publicată în 2008 și retipărită în 2012) și Out of the Energy Labyrinth (2007).

Dr. Carole Nakhle a lucrat la proiecte energetice în peste 40 de țări și a efectuat vizite de explorare în Arctica și Marea Nordului.


Bogdan Rădulescu: Care au fost greșelile strategice ale Uniunii Europene care au dus la criza energetică de astăzi?

Carole Nakhle: Au fost făcute mai multe greșeli, dar principala a fost reducerea importanței securității energetice în comparație cu accentul mai mare pus pe schimbările climatice. Securității energetice și securității climatice ar fi trebuit să li se acorde o atenție egală.

În al doilea rând, există o dependență ridicată de sursele de energia din Rusia, dar ea nu este împărțită în mod egal între țările Uniunii Europene. Acele țări care sunt cele mai expuse ar fi trebuit încurajate și sprijinite pentru a reduce această dependență, ajutate să își diversifice sursele de aprovizionare.

Nu în ultimul rând, a existat la nivelul Uniunii Europene o tendință prematură spre demonizarea investițiilor în petrol și gaze, în ciuda faptului că acești doi combustibili furnizează 60% din mixul energetic principal în spațiul comunitar.

Unii lideri politici europeni, sau lideri de opinie, spun că nu ar fi trebuit să ajutăm Ucraina, că nu trebuia să impunem sancțiuni Rusiei, că am fi putut să închidem ochii la agresiunea rusă și să continuăm să importăm liniștit gaze din Rusia. Ce părere aveți despre o astfel de perspectivă?

Uniunea Europeană nu a fost niciodată un grup omogen, mai ales atunci când s-a pus problema politicii energetice. Gândiți-vă numai la cât timp i-a luat Bruxelles-ului pentru a formula o politică energetică comună. S-ar putea ca nu toți să nu fie de acord cu poziția pe care unii lideri preferă să o urmeze. Dar, interesele economice joacă un rol important, mai ales atunci când electoratul devine prea împovărat și frustrat de prețurile mai mari la energiei (pe lângă nivelurile ridicate ale inflației). În acest caz, costul politic poate fi prea mare și, din această cauză, acei lideri la care vă referiți se tem.

Dar, să privim lucrurile și într-o notă mai pozitivă: în ciuda unor disensiuni în interiorul ei, Uniunea Europeană a arătat în momentele de criză un front mai unit decât se așteptau unii.

De ce UE nu a avut mai devreme un plan B de securitate energetică, ca să poată fi pregătită pentru astfel de momente de criză?

Ca să fim corecți, trebuie să recunoaștem că Uniunea Europeană a încercat să-și reducă dependența de gazul rusesc încă din anii ‘90. Pe atunci, această dependență era de peste 70%. Astăzi, ea este cu puțin sub de 40%. Se poate argumenta că progresul a fost lent și cauza este una parțial legată de politicile adoptate de anumite țări din spațiul comunitar care au avut prea multă încredere în fiabilitatea Rusiei ca furnizor.

Dar ar trebui să ținem cont și de schimbările care au intervenit pe piața internațională a gazelor. Vă reamintesc de revoluția gazelor de șist din Statele Unite. La un moment dat, Statele Unite fuseseră percepute ca făcând concurență Europei în domeniul gazului. Astăzi, americanii exportă gaze către continentul european.

Pe lângă aceasta, vedem cum se implementează pe scară mai largă tehnologia gazelor naturale lichefiate (GNL) și cum crește numărul de exportatori ai acestui tip de gaz, precum și extinderea infrastructurii GNL în toată Europa. O astfel de tendință a început în urmă cu un deceniu și încă se află în plină desfășurare.

Și, apoi, să nu uităm un aspect: Uniunea Europeană a ținut morțiș să abandoneze combustibilii fosili, indiferent de originea acestora, pentru a-și îndeplini o agendă ambițioasă privind schimbările climatice. În acest sens, unii au considerat că gazul rusesc ar putea fi înlocuit doar cu energie regenerabilă și, în unele state membre, cu energie nucleară.

Dar, realitatea ne arată altceva: energia verde nu se află într-un stadiu de dezvoltare care să permită o asemenea înlocuire. Aceasta era o evidență pe care unii pur și simplu au refuzat să o recunoască.

Până beneficiem de surse alternative de energie, care nu știm sigur cât de fiabile sunt în termeni de timp și costuri, cum vedeți actuala criză a prețurilor la gaze?

Criza energetică se rezolvă întotdeauna grație semnalului dat de prețuri. Prețurile ridicate la gaz încurajează consumatorii să caute alternative și să îmbunătățească eficiența energetică. Tot prețurile sunt cele care încurajează eforturile de a face provizii mai mari. Această „mână invizibilă” puternică a pieței nu acționează însă peste noapte, mai ales când vine vorba de gaze naturale.

Gazele naturale reprezintă o afacere pe termen lung, gândiți-vă doar la timpul necesar pentru a extrage gazul, a-l vinde și a-l distribui și pentru a construi infrastructura pentru a permite acest proces. Acesta este motivul pentru care, în iarna care vine, pentru unii cetățeni din Europa situația s-ar putea să nu arate prea bine, mai ales dacă temperaturile vor scădea semnificativ și pentru o perioadă mai lungă. Dar, pe termen lung, credeți-mă, perspectiva este mult mai optimistă, mult mai luminoasă.

Ați publicat o excelentă analiză în Geopolitical Intelligence Services despre înlocuirea Rusiei cu Norvegia ca furnizor de gaze pentru Europa. Poate Norvegia să acopere nevoile energetice ale Uniunii Europene?

Absolut. Norvegia este un furnizor de încredere prin excelență, mereu în primele locuri atunci când vine vorba de guvernanța sectorului de petrol și gaze.

Având în vedere proximitatea geografică, Europa reprezintă pentru Norvegia o piață strategică pentru petrol și gaze. Piața europeană a absorbit în 2021 aproximativ 71% din exporturile de petrol ale acestei țării nordice  și aproape 100% din exporturile sale de gaze. De asemenea, norvegienii depind în mare măsură de piața europeană și împărtășesc multe valori, principii și poziții (inclusiv cu privire la schimbările climatice) cu clienți europeni.

Norvegia nu poate, doar ea singură, să înlocuiască Rusia ca furnizor, dar cu siguranță poate să joace un rol major în completarea golului lăsat de pierderea sursei rusești de aprovizionare cu gaz. Norvegia a solicitat Uniunii Europene să-i ofere sprijin pentru investițiile pe termen lung în petrol și gaze – o cerere justă din perspectiva unui producător. Astfel, în luna iunie, Bruxelles-ul a anunțat o cooperare energetică consolidată între Uniunea Europeană și Norvegia.

Norvegia exportă, de asemenea, gaze naturale lichefiate. 95% din vânzările sale de gaze naturale lichefiate se îndreaptă către Europa, grație distanțelor scurte între țara nordică și state membre UE.

Distribuția de gaz norvegian este concentrată cu precădere în Europa de Vest. Cinci conducte de gaz leagă țara nordică de Europa continentală. Două se întind până în Marea Britanie, având o capacitate de export combinată de peste 131 de miliarde de metri cubi pe an.

Dar, prin operaționalizarea Conductei Baltice, cea care va trimite gaz din Norvegia în Polonia, prin Danemarca, gazul norvegian va înlătura monopolul tradițional al Rusiei în regiune. Conducta este programată să fie pe deplin operațională din octombrie 2022. Prin ea se va putea  atenua impactului generat de oprirea livrărilor de gaz rusesc.

În total, Norvegia reprezintă 25% din importurile de gaze ale UE. Gigantul energetic Equinor, spre exemplu, deținut majoritar de statul norvegian, este al doilea cel mai mare furnizor de gaze din Europa, după Gazprom.

Deși Rusia încă mai domină clasamentul exporturilor de gaz, cu o cotă de 39%, Norvegia, ca principalul competitor al Rusiei în Europa, nu va ezita să-și crească prezența pe piață.

Care este concluzia morală pe care ar trebui să o tragem din episoadele repetate cu Rusia care a șantajat energic Europa?

Să nu punem toate ouăle într-un singur coș, cum se spune, și să acceptăm că tranziția energetică nu va avea loc peste noapte.

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult