Muşcătura de viperă, cauza decesului în lipsa intervenţiei prompte. Specialiștii explică ce trebuie făcut în cazul unui atac al acestui şarpe veninos

Deoarece este sezonul drumețiilor, iubitorii acestei activități trebuie să ştie despre pericolul real la care se expun în ceea ce privește mușcătura de viperă. În lipsa unei intervenții prompte, se poate ajunge la deces, iar specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie.

Potrivit specialiştilor, viperele sunt active numai şase-şapte luni pe an, din luna mai și până în septembrie, în restul timpului fiind în hibernare. Perioada în care activitatea lor este cea mai intensă este, însă, în perioada iunie-august, în perioada lor de împerechere. Deși nu percep sunetele foarte bine, viperele au foarte dezvoltat simţul olfactiv şi simt vibraţiile de la distanţe mari. De asemenea, ele se hrănesc mai mult noaptea şi sunt veninoase chiar de la naştere, muşcătura lor lăsând două urme punctiforme.

Sebastian Mezei, director executiv al DSP Hunedoara, a afirmat că „în ţara noastră trăiesc, în principal, trei specii de vipere foarte veninoase. Muşcătura survine ca mijloc de apărare al viperei dacă se simte ameninţată şi în pericol. Dacă eşti muşcat de viperă, trebuie să ştii că poţi muri în cinci ore, prin sufocare, dar decesul în astfel de cazuri survine rar. Un motiv este dat de faptul că mai mult de jumătate din muşcăturile de viperă sunt ‘uscate’, fără inoculare de venin”.

EXCLUSIV Dosarul transnistrean nu va împiedica aderarea Republicii Moldova la UE. Vicepreședintele Parlamentului European spune când pot fi încheiate negocierile

07:00

MARIUS TUCĂ SHOW De unde se trage Ovidiu Lipan Țăndărică? „Am aflat acum câteva luni că părinții mei au fugit din Basarabia după război”

07:00

În urma mușcăturii de viperă, simptomele sunt de: anxietate, transpiraţii, greţuri, vărsături, dureri abdominale, hipotensiune, tahicardie, mergând până la convulsii, insuficienţă respiratorie acută şi stop cardio-respirator, când există o reacţie anafilactică gravă.

Atunci când o persoană este mușcată de o viperă, este recomandat ca victima să ajungă urgent la un medic, singurul tratament eficient fiind o doză de antivenin. După apelul la 112, trebuie verificat, însă, dacă unitatea de prim ajutor are pe stoc ser antiviperin. Victima trebuie poziționată într-o poziţie culcată, cu capul şi bustul puţin ridicate şi locul muşcăturii poziţionat sub nivelul inimii, iar activitatea fizică trebuie să fie redusă cât mai mult, pentru a avea un puls cât mai scăzut.

Ulterior, se aplică o bandă elastică, suficient de largă, astfel încât să permită circulaţia venoasă şi arterială a sângelui, dar care să realizeze o compresiune limfatică. După montarea benzii, rana trebuie curățată cu apă şi săpun sau cu şerveţele antiseptice din trusa de prim ajutor. De asemenea, trebuie eliminate orice bijuterii sau alte elemente strânse pe corp (curele, bretele), deoarece hainele şi accesoriile vor pune probleme serioase la îndepărtare, în cazul reacțiilor adverse la venin, precum umflăturile de tip şoc anafilactic.

Victimei trebuie să i se asigure confortul termic şi, dacă este posibil, să i se administreze oxigen, în timp ce monitorizarea semnelor vitale ale victimei (pulsul şi respiraţia) se va face în permanenţă. Marginea zonei umflate trebuie trasată la fiecare 15 minute cu un pix, pentru a ajuta doctorii să judece gradul de expunere la venin.

Specialiștii menționează, însă și ce nu trebuie făcut niciodată în astfel de situaţii: nu încerca să tai de-a lungul urmelor de colţi şi nu suge sângele cu venin, pentru că acesta se răspândeşte atât de repede încât nu vei avea ocazia să extragi prea mult; o tăietură în piele nu creează decât o rană urâtă şi creşte riscul de infectare, cu niciun beneficiu medical real; nu se aplică un dispozitiv de aspiraţie decât de către cadre medicale; nu se aplică un garou, pentru că dacă veninul rămâne concentrat în jurul muşcăturii, acesta va distruge rapid celulele, dar dacă îi este permis să se răspândească, toxinele se vor dilua şi se va reduce riscul de leziune a ţesuturilor;

De asemenea, în articolul postat pe pagina de Facebook RoVaccinare, Sebastian Mezei precizează că nu se aplică gheaţă sau obiecte reci în locul mușcăturii, pentru că extragerea prin aspiraţie a veninului poate fi serios îngreunată de răcirea puternică a zonei, nu trebuie să fie folosit ser antiviperin ca măsură de prim ajutor pe teren, din cauză că multe persoane au diferite alergii şi pot avea un şoc anafilactic și nu trebuie consumate băuturi alcoolice, cafea şi stimulente.

De asemenea, specialiştii mai spun că înainte de a pleca într-o astfel de drumeţie pe trasee montane este bine să fie informaţi și salvamontiştii de rutele pe care se dorește a fi făcut traseul, pentru a primi cele mai bune sfaturi. Pentru a preveniţi o astfel de situaţie, este recomandat să fie evitate zonele necunoscute, nemarcate, cu ierburi înalte, să fie utilizate beţe lungi, pentru a verifica drumul, în contextul în care, dacă există viperă se află în zonă, aceasta va ataca băţul.

Directorul executiv al DSP Hunedoara a explicat că șarpele trebuie lăsat în pace dacă a fost văzut și nu trebuie atins, chiar dacă pare a fi mort, iar zona trebuie părăsită în cea mai mare liniște. De asemenea, este recomandată purtarea de încălţăminte înaltă, pantaloni și parazăpezi, care să asigure protejarea împotriva mușcăturii.

În funcţie de gradul de toxicitate, mușcătura de viperă este clasificată astfel: gradul 0 – fără reacţie toxică – urme ale muşcăturii, fără edem (umflare) local; gradul 1 – reacţie toxică minimă – edem local în jurul muşcăturii, fără reacţie sistemică; gradul 2 – reacţie toxică moderată – edem al întregului membru muşcat, reacţie sistemică minimă – vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie; gradul 3 – reacţie toxică severă – se extinde rapid spre trunchi, stare de şoc, hemoragii sau alte reacţii sistemice.